Analizatorul cutanat

Pielea ne ajută să simțim atingerea, presiunea, vibrația, temperatura și durerea. Aceste senzații nu provin dintr-un singur receptor universal. În piele există terminații nervoase și receptori specializați, situați la adâncimi diferite, care răspund mai bine la anumite tipuri de stimuli. Când atingi ușor un material, când ții mâna sub apă rece sau când calci pe o pietricică, se activează combinații diferite de receptori.

Semnalele urcă prin nervi și măduvă către creier. Percepția depinde de tipul receptorului și de calea pe care se transmite informația. De aceea, poți localiza mai precis o atingere fină pe vârful degetelor decât pe alte zone ale corpului. Durerea este un semnal de avertizare, dar intensitatea ei nu arată singură gravitatea unei leziuni. Pielea are și alte funcții, precum protecția și reglarea temperaturii, dezvoltate în Pielea ca organ. În această lecție, urmărește traseul senzorial: stimulul atinge pielea, receptorul îl transformă în semnal, calea aferentă îl conduce, iar sistemul nervos îl interpretează. Un obiect rece nu „trimite frig” prin nerv; nervul poartă semnale electrice.

Mecanoreceptorii cutanați includ terminații și corpusculi cu adaptare diferită. Termoreceptorii răspund la variații de temperatură, iar nociceptorii la stimuli potențial nocivi. Sensibilitatea discriminativă și propriocepția ascendentă folosesc în principal fasciculele spinobulbare Goll și Burdach, în timp ce durerea și temperatura folosesc predominant căile spinotalamice. Harta corticală somatosenzorială reflectă densitatea receptorilor și importanța funcțională a regiunilor corpului.

Acuitatea tactilă depinde de densitatea receptorilor și de mărimea câmpului receptor. Cu un compas cu două vârfuri se măsoară distanța minimă la care două puncte sunt percepute separat: aproximativ 2–3 mm la vârful degetelor și peste 40 mm pe spate. De aceea, la fața dorsală a trunchiului nu putem localiza atingerea la fel de precis ca la degete. Reprezentarea corticală este proporțională cu densitatea receptorilor, nu cu suprafața: mâna și buzele ocupă o zonă mare în girusul postcentral.

Receptorii cutanați se adaptează la un stimul constant: după câteva minute nu mai simți ceasul purtat la mână sau hainele, pentru că frecvența impulsurilor scade, deși stimulul continuă.

Pe pielea mâinii, punctele sensibile la durere sunt mai numeroase decât cele pentru rece, iar acestea mai numeroase decât cele pentru cald. Durerea este condusă de două tipuri de fibre: fibre Aδ, mielinizate, cu durere ascuțită, rapidă, bine localizată (aproximativ 15 m/s), și fibre C, amielinice, cu durere surdă, arzătoare (aproximativ 1 m/s).

Exemplu rezolvat 1: prima și a doua durere. Te lovești la picior; drumul de la picior la măduvă este aproximativ 1,5 m.

1. Timpul pentru fibrele Aδ: $t=\frac{1,5}{15}=0,1$ s.
2. Timpul pentru fibrele C: $t=\frac{1,5}{1}=1,5$ s.
3. Concluzie: simți mai întâi o durere ascuțită, după aproximativ o zecime de secundă, apoi o durere surdă, după mai mult de o secundă.

Exemplu rezolvat 2: durerea referită. În infarctul miocardic, durerea este simțită în brațul stâng și în regiunea mandibulei.

1. Aferențele cardiace și cele cutanate din brațul stâng ajung la aceiași neuroni medulari, în segmente apropiate.
2. Scoarța interpretează impulsurile ca provenind din regiunea somatică, unde este mai obișnuită durerea, nu din inimă.
3. Concluzie: durerea referită nu înseamnă o leziune a brațului, ci semnalizează suferința unui organ intern.

Căldura și frigul sunt recepționate de termoreceptori distincți, care răspund mai ales la schimbarea temperaturii, nu la valoarea ei absolută.

Senzația de mâncărime este transmisă de fibre C speciale, iar gâdilatul combină atingerea ușoară cu mișcarea.

Distinge mecanorecepția, termorecepția și nocicepția după stimul. Pe o schemă, nu confunda terminația nervoasă liberă cu un corpuscul încapsulat. Localizează aria somatosenzorială primară în girusul postcentral și urmărește sensul aferent al căii, fără a atribui toate modalitățile aceleiași căi ascendente.

Receptorii cutanați din clasificarea școlară includ: corpusculii Meissner pentru atingere fină; corpusculii Pacini pentru presiune și vibrații; corpusculii Ruffini pentru căldură și întindere; corpusculii Krause pentru rece; discurile Merkel pentru atingere și presiune; terminațiile nervoase libere pentru durere și temperatură. Semnalele tactile fine urcă prin fasciculele spinobulbare Goll și Burdach, iar durerea și temperatura prin căile spinotalamice.

Pe schemă, urmărește succesiunea celor doi neuroni ai căii spinotalamice: neuronul I se află în ganglionul spinal, neuronul II în cornul posterior al măduvei, de unde axonul se încrucișează în măduvă și urcă în cordonul lateral spre talamus; neuronul III din talamus se proiectează în girusul postcentral. Calea lemniscală (Goll și Burdach) se încrucișează în bulb. Receptorii cu adaptare rapidă sunt corpusculii Meissner și Pacini, iar cei cu adaptare lentă sunt discurile Merkel și corpusculii Ruffini. Durerea ascuțită este condusă de fibrele Aδ, iar cea surdă de fibrele C.

Exemplu în formatul examenului (complement grupat). Despre analizatorul cutanat sunt corecte afirmațiile:

1. Corpusculii Meissner răspund la atingere fină.
2. Durerea ascuțită este condusă de fibre Aδ mielinizate.
3. Calea spinotalamică conduce durerea și temperatura.
4. Corpusculii Pacini sunt receptori pentru durere.

• a) „Numai afirmațiile 1, 2 și 3 sunt corecte.”
• b) „Numai afirmațiile 1 și 3 sunt corecte.”
• c) „Numai afirmațiile 2 și 4 sunt corecte.”
• d) „Numai afirmația 4 este corectă.”
• e) „Toate afirmațiile sunt corecte sau toate sunt false.”

Răspuns: a. Afirmația 4 este falsă, deoarece corpusculii Pacini sunt receptori pentru presiune profundă și vibrații, iar durerea este semnalată de terminații nervoase libere.

Greșeli frecvente

• Greșit: Un singur receptor detectează identic atingerea, temperatura și durerea.
  Corect: Tipurile de receptori și căile aferente diferă pentru aceste modalități.
• Greșit: Senzația conștientă de durere se produce doar în piele.
  Corect: Receptorii cutanați inițiază semnale, iar percepția implică prelucrare nervoasă centrală.
• Greșit: Toate regiunile pielii au aceeași acuitate tactilă.
  Corect: Acuitatea depinde de densitatea receptorilor; este mare la vârful degetelor și la buze, mică pe spate.

Înainte și după