Pielea ca organ

Pielea este un organ care acoperă corpul și îl separă de mediul exterior. Ea formează o barieră împotriva multor agresiuni, limitează pierderea apei și participă la reglarea temperaturii. În piele se află receptori pentru atingere, temperatură și durere, vase de sânge, glande și structuri care susțin firele de păr. Funcțiile ei se leagă între ele: când este cald, transpirația și modificarea fluxului sanguin cutanat ajută la eliminarea căldurii; când este frig, alte răspunsuri reduc pierderea ei.

Pielea nu este o folie inertă. Celulele ei se reînnoiesc, iar straturile au roluri diferite. Pielea are trei straturi: epidermul la suprafață, dermul sub el și hipodermul, cel mai profund, bogat în țesut adipos. O tăietură superficială și o arsură profundă nu afectează aceleași structuri. Îngrijirea pielii înseamnă spălare potrivită, protecție față de radiațiile solare excesive și atenție la leziuni care se schimbă. În lecția Analizatorul cutanat urmărești în special receptorii senzoriali. Aici privești pielea ca organ cu mai multe funcții; lecția Anexele pielii detaliază glandele, firele de păr și unghiile. Nu confunda funcția de barieră cu lipsa oricărui schimb între corp și mediu.

Epiderma este epiteliu stratificat keratinizat, avascular; dermul este țesut conjunctiv vascularizat, cu vase, fibre, receptori și anexe. Hipodermul conține variabil țesut adipos și conjunctiv. Melanocitele contribuie la pigmentare, iar keratinocitele la bariera epidermică. Termoreglarea implică glande sudoripare și controlul calibrului vaselor dermice. Pielea participă și la sinteza vitaminei D sub influența radiației UV, proces care nu justifică expunerea excesivă.

Când bariera se rupe, apar infecțiile pielii. Piodermitele sunt infecții purulente cauzate mai ales de bacteriile Staphylococcus aureus și Streptococcus pyogenes, care pătrund printr-o zgârietură, o înțepătură sau un folicul pilos inflamat. Impetigo, frecvent la copii, se manifestă prin vezicule care se sparg și lasă cruste galbene; furunculul este o infecție a foliculului pilos, cu un nodul roșu, dureros, care se umple cu puroi. Prevenirea înseamnă spălarea mâinilor, curățarea și dezinfectarea oricărei plăgi, tăierea scurtă a unghiilor, schimbarea frecventă a lenjeriei și nestoarcerea coșurilor sau a furunculelor.

La adult, pielea are aproximativ 1,5–2 m². Epiderma are cinci straturi, de la profunzime la suprafață: bazal, spinos, granulos, lucid (numai la palme și tălpi) și cornos. Celulele se formează în stratul bazal, se keratinizează pe măsură ce urcă și se desprind la suprafață; reînnoirea epidermului durează aproximativ patru săptămâni. Melanocitele din stratul bazal produc melanina, care protejează nucleii celulelor de radiația ultravioletă. Culoarea pielii depinde de cantitatea și de tipul melaninei, nu de numărul melanocitelor. Suprafața pielii are o mantie acidă (pH 4–6), formată din sebum și sudoare, care limitează înmulțirea microorganismelor. În piele se sintetizează vitamina D: sub acțiunea razelor UV-B, 7-dehidrocolesterolul se transformă în colecalciferol. Dermul are un strat papilar, cu receptori pentru tact fin (corpusculii Meissner), iar corpusculii Pacini, pentru presiune, se află în dermul profund și în hipoderm; hipodermul izolează termic și stochează energie.

Exemplu rezolvat 1: termoreglarea prin evaporarea sudorii. Evaporarea unui litru de sudoare consumă aproximativ 580 kcal. În timpul unui efort, corpul produce excedent de 600 kcal pe oră care trebuie eliminat.

1. Volumul de sudoare necesar: $\frac{600}{0,58}\approx 1034$ mL, adică aproximativ 1 L pe oră.
2. Răcirea are loc numai dacă sudoarea se evaporă; sudoarea care se scurge nu răcește.
3. Pierderea de apă trebuie compensată prin băut, pentru a evita deshidratarea.

Exemplu rezolvat 2: evaluarea unei arsuri prin regula lui 9. În această regulă, la adult capul reprezintă 9% din suprafața corpului, fiecare membru superior 9%, fiecare membru inferior 18%, iar fața anterioară a trunchiului 18%. Un pacient are arsură pe tot membrul superior stâng și pe fața anterioară a trunchiului.

1. Suprafața arsă: $9\%+18\%=27\%$.
2. Gradul I afectează doar epiderma (roșeață, durere); gradul II ajunge în derm (flictene); gradul III distruge toată grosimea pielii.

Pielea este și un organ de excreție: sudoarea elimină apă, clorură de sodiu și uree. Datorită stratului cornos, pielea absoarbe prin ea însăși puține substanțe, dar pot trece cele liposolubile.

Pe secțiuni, identifică epiderma, dermul și hipodermul, precizând poziția și rolul fiecărui strat. Corelează fiecare strat cu bariera, vascularizația, sensibilitatea și termoreglarea. Separă funcția glandelor sudoripare de cea a glandelor sebacee și a melanocitelor.

Reține precizările de structură: epiderma este avasculară și se hrănește prin difuzie din derm; stratul lucid există numai în pielea groasă a palmelor și tălpilor; melanocitele sunt în stratul bazal; celulele Merkel din epidermă sunt receptori tactili. Dermul conține vase, glande, foliculi, corpusculi Meissner (tact fin) și Ruffini; corpusculii Pacini (presiune) sunt în dermul profund și în hipoderm. Hipodermul nu aparține dermului.

Pentru întrebările de histologie, reține ordinea straturilor epidermei de la exterior spre interior: cornos, lucid (numai la palme și tălpi), granulos, spinos, bazal. Stratul bazal se divide continuu, iar celulele migrează spre suprafață, se keratinizează și se descamează. Grosimea epidermei este maximă la palme și tălpi, unde stratul cornos este gros. Culoarea pielii depinde de melanină, de caroten și de sângele din vasele dermului. Prin vasodilatație, pielea devine roșie și pierde căldură; prin vasoconstricție, devine palidă și păstrează căldura. Pielea este cel mai mare organ al corpului.

Exemplu în formatul examenului (complement grupat). Despre piele sunt corecte afirmațiile:

1. Epiderma conține vase de sânge proprii.
2. Melanocitele se găsesc în stratul cornos al epidermei.
3. Vitamina D se sintetizează în piele sub acțiunea razelor infraroșii.
4. Hipodermul este bogat în țesut adipos și izolează termic.

• a) „Numai afirmațiile 1, 2 și 3 sunt corecte.”
• b) „Numai afirmațiile 1 și 3 sunt corecte.”
• c) „Numai afirmațiile 2 și 4 sunt corecte.”
• d) „Numai afirmația 4 este corectă.”
• e) „Toate afirmațiile sunt corecte sau toate sunt false.”

Răspuns: d. Afirmația 1 este falsă: epiderma este avasculară și se hrănește prin difuzie din derm. Afirmația 2 este falsă: melanocitele sunt în stratul bazal. Afirmația 3 este falsă: sinteza vitaminei D necesită radiații ultraviolete (UV-B). Afirmația 4 este adevărată.

Greșeli frecvente

• Greșit: Epiderma este străbătută de vase sanguine proprii.
  Corect: Epiderma nu este vascularizată; primește nutrienți prin difuziune din structurile de dedesubt.
• Greșit: Hipodermul și dermul sunt aceeași structură.
  Corect: Hipodermul se află sub derm și are altă organizare.
• Greșit: Culoarea pielii depinde de numărul melanocitelor.
  Corect: Numărul melanocitelor este aproape același la toți oamenii; diferă cantitatea și tipul melaninei.

Înainte și după