Analizatorii gustativ, olfactiv și kinestezic

Gustul, mirosul și simțul poziției corpului oferă informații diferite, chiar dacă le folosim împreună. Gustul răspunde la substanțe dizolvate care ajung la receptorii din mugurii gustativi. Mirosul răspunde la molecule volatile care ating epiteliul olfactiv. Simțul kinestezic, numit și propriocepție în acest context, ne ajută să știm cum sunt așezate și cum se mișcă membrele fără să le privim. El folosește informații din mușchi, tendoane și articulații.

Când mănânci, gustul și mirosul se combină în aroma alimentului. Când urci o scară privind înainte, informația kinestezică ajută la potrivirea mișcărilor picioarelor. Totuși, cele trei modalități au receptori, stimuli și trasee nervoase distincte. Lecțiile Analizatorul gustativ, Analizatorul olfactiv și Analizatorul kinestezic explică fiecare receptor și cale. Ideea comună este că receptorul transformă un stimul în semnale nervoase, iar creierul le interpretează și le integrează cu alte informații.

Gustul și mirosul sunt simțuri chimice, dar primul necesită substanțe dizolvate în salivă, iar al doilea molecule care ajung la mucoasa olfactivă. Propriocepția este mecanoreceptivă; fusurile neuromusculare și organele tendinoase Golgi participă la aprecierea poziției și a tensiunii. Căile gustative, olfactive și proprioceptive sunt distincte, iar integrarea multisenzorială susține comportamente precum alimentația și coordonarea mișcărilor.

La degustarea unui fruct, moleculele dizolvate stimulează receptorii gustativi, compușii volatili activează epiteliul olfactiv, iar receptorii din mușchii mandibulei informează despre mișcarea de mestecare. Aceste informații ajung pe căi diferite la encefal și sunt integrate într-o percepție unitară.

Comparația celor trei analizatori urmărește patru verigi: stimulul, receptorul, calea și centrul cortical.

Deosebirea cea mai importantă între gust și miros este natura receptorului: celula gustativă nu este neuron și face sinapsă cu terminațiile fibrelor aferente, în timp ce celula olfactivă este ea însăși neuron și își trimite axonul în sistemul nervos central.

Exemplu rezolvat 1: de ce aroma unei bucăți de ciocolată se simte mai intens după ce se topește în gură.

1. La temperatura corpului ciocolata se topește, iar zahărul se dizolvă în salivă și ajunge la mugurii gustativi: apare gustul dulce.
2. Căldura eliberează compușii volatili ai ciocolatei, care urcă din gură prin faringe în cavitatea nazală și ajung la epiteliul olfactiv: apare componenta olfactivă a aromei.
3. Receptorii tactili din gură percep textura netedă a ciocolatei topite.
4. Concluzie: aroma rezultă din trei surse de informație, gustul, mirosul și textura, fiecare cu alți receptori și alte căi.

Exemplu rezolvat 2: asocierea stimulului cu analizatorul.

1. Sucul de lămâie: stimul chimic dizolvat în salivă → analizator gustativ, gust acru.
2. Mirosul pâinii coapte, simțit de la distanță: molecule volatile → analizator olfactiv, nervul I.
3. Poziția brațului în întuneric: întinderea mușchilor și tensiunea din tendoane → analizator kinestezic.

Adaptarea receptorilor. Receptorii se deosebesc prin cât de repede scade răspunsul lor la un stimul constant. Neuronii olfactivi se adaptează rapid: un parfum puternic nu mai este simțit după câteva minute, deși moleculele sunt încă în aer. Celulele gustative se adaptează și ele, astfel că a doua înghițitură dintr-o băutură la fel de dulce pare mai puțin dulce decât prima. Fusurile neuromusculare se adaptează lent, deci sistemul nervos primește permanent informații despre lungimea mușchilor, iar poziția brațului ridicat se simte oricât timp îl ții în aer.

În tabelele comparative, separă stimulul, receptorul, calea și localizarea centrală pentru fiecare analizator. Nu prezenta olfacția ca un simplu subtip al gustului și nu asimila propriocepția receptorilor cutanați.

Reține locul particular al fiecărui analizator. Căile gustativă și kinestezică conștientă fac releu în talamus înainte de scoarță; calea olfactivă ajunge la scoarța olfactivă fără releu talamic inițial. Celula gustativă este chemoreceptor secundar, iar neuronul olfactiv este chemoreceptor primar. Informația kinestezică nu ajunge numai la scoarță: ramura inconștientă merge la cerebel.

Gustul și mirosul au chemoreceptori, iar kinestezia are mecanoreceptori; dacă un enunț atribuie gustului sau mirosului mecanoreceptori, afirmația este falsă. Pentru întrebările despre adaptare, compară ritmul: receptorii olfactivi se adaptează rapid, iar fusurile neuromusculare lent.

Caz concret. Un chimist lucrează într-un laborator cu miros puternic de solvent. După câteva minute nu îl mai simte, dar după o pauză în aer curat, la reintrarea în laborator îl simte din nou intens. Explicație: neuronii olfactivi s-au adaptat la stimulul constant și își recapătă sensibilitatea după pauză. Dacă ține brațul întins pe masă cu ochii închiși, știe totuși unde se află brațul, pentru că fusurile neuromusculare, care se adaptează lent, trimit permanent semnale.

Exemplu în formatul examenului (complement grupat). Despre analizatorii gustativ, olfactiv și kinestezic sunt corecte afirmațiile:

1. Nervul I conduce informația olfactivă la bulbul olfactiv.
2. Gustul este condus prin nervii V, VII și XII.
3. Fusul neuromuscular informează despre lungimea mușchiului.
4. Neuronii receptori olfactivi fac sinapsă obligatorie în talamus înaintea scoarței.

• a) „Numai afirmațiile 1, 2 și 3 sunt corecte.”
• b) „Numai afirmațiile 1 și 3 sunt corecte.”
• c) „Numai afirmațiile 2 și 4 sunt corecte.”
• d) „Numai afirmația 4 este corectă.”
• e) „Toate afirmațiile sunt corecte sau toate sunt false.”

Răspuns: b. Afirmația 2 este falsă, deoarece gustul este condus prin nervii VII, IX și X; nervul XII (hipoglos) este motor. Afirmația 4 este falsă, deoarece calea olfactivă ajunge la scoarță fără releu talamic inițial.

Greșeli frecvente

• Greșit: Aroma se reduce la gustul detectat de limbă.
  Corect: Mirosul contribuie la aromă, alături de gust.
• Greșit: Kinestezia este un simț chimic.
  Corect: Kinestezia informează despre poziția și mișcarea segmentelor corpului.
• Greșit: Toate căile senzitive fac releu în talamus înaintea scoarței.
  Corect: Calea olfactivă ajunge la scoarța olfactivă fără releu talamic inițial.

Înainte și după