Perspective în psihologie

Perspectivele psihologice pun întrebări diferite despre aceeași conduită. Behaviorismul urmărește relația dintre mediu și învățare; cognitivismul studiază prelucrarea informației; psihodinamica examinează conflictele și procesele inconștiente. Umanismul accentuează experiența și dezvoltarea persoanei, iar neuroștiințele cercetează mecanismele nervoase. Un singur episod poate fi descris din mai multe perspective, fără a presupune că ele spun același lucru.

Dacă un elev evită o prezentare, un behaviorist poate examina consecințele evitării, un cognitivist interpretarea situației, iar un cercetător în neuroștiințe reacțiile corpului și ale creierului. Niciuna dintre aceste descrieri, singură, nu stabilește automat cauza. O perspectivă este folositoare când precizează ce fenomen explică, ce dovezi caută și ce limite are. Comparația se face între întrebări și metode, nu prin alegerea unui nume de școală pentru orice comportament.

• psihodinamică: perspectivă ce examinează conflicte și procese inconștiente; un cercetător interpretează un conflict afectiv repetat.
• behaviorism: perspectivă ce studiază învățarea prin relația stimul–răspuns; o recompensă modifică frecvența unei conduite.
• umanism: perspectivă centrată pe experiența persoanei și dezvoltare; consilierul explorează sensul personal al alegerii.
• cognitivism: perspectivă care explică prelucrarea informației; cercetătorul studiază cum interpretarea schimbă reacția.
• neuroștiințe: studiul mecanismelor nervoase implicate în conduită; se compară activarea cerebrală în două sarcini.
• perspectivă complementară: model care adaugă un nivel de explicație fără a epuiza fenomenul; o dificultate se discută cognitiv și social.
• obiect de studiu: fenomenul pe care o perspectivă încearcă să îl explice; atenția este aleasă pentru o cercetare.
• mecanism: procesul prin care o cauză presupusă produce un efect; întărirea crește probabilitatea unui răspuns.
• predicție: rezultat așteptat dacă o ipoteză este corectă; se anticipează mai multe răspunsuri după recompensă.
• limită a modelului: aspect al fenomenului pe care modelul nu îl explică suficient; numai recompensa nu explică sensul personal.

Exemplu analizat: Pentru aceeași evitare a unei prezentări, un model cognitiv examinează anticiparea eșecului, unul comportamental istoricul consecințelor, iar unul biologic starea de activare. Comparația cere să numim mecanismul și limitele fiecărei explicații.

Repere istorice. Wilhelm Wundt a înființat în 1879, la Leipzig, primul laborator de psihologie experimentală. Behaviorismul (John B. Watson, articolul din 1913; B. F. Skinner) studiază comportamentul observabil. Psihanaliza (Sigmund Freud, Interpretarea viselor, 1900) pune accent pe inconștient și pe experiențele timpurii. Cognitivismul (Ulric Neisser, Psihologie cognitivă, 1967) studiază memoria, atenția și gândirea ca prelucrare de informație. Umanismul (Abraham Maslow, Carl Rogers) studiază experiența subiectivă, libertatea și autorealizarea. Neuroștiințele cognitive leagă procesele psihice de activitatea creierului. Fiecare perspectivă are limite: behaviorismul ignoră procesele interne, psihanaliza este greu de testat, iar explicațiile neuronale nu epuizează sensul trăit.

Exemplu 2. Un elev evită să vorbească în fața clasei. Behaviorist: evitarea este întărită negativ, pentru că reduce anxietatea; cognitivist: gândul «voi fi ridiculizat» menține teama; psihodinamic: conflicte vechi legate de aprobare; umanist: nevoia de acceptare și de autenticitate; neuroștiințific: activarea amigdalei în situații percepute ca amenințătoare. Fiecare explică un aspect, iar combinarea lor oferă o imagine mai bogată.

Greșeli frecvente

• Greșit: Behaviorismul studiază în principal gândurile și imaginile din mintea persoanei.
  Corect: behaviorismul studiază comportamentul observabil și relația lui cu mediul; procesele de prelucrare a informației sunt tema cognitivismului.
• Greșit: Neuroștiințele explică complet sensul pe care persoana îl dă unei experiențe.
  Corect: ele arată mecanismele nervoase implicate, dar explicațiile neuronale nu epuizează sensul trăit și se completează cu alte perspective.
• Greșit: Perspectivele psihologice se exclud: doar una poate fi adevărată.
  Corect: Ele răspund la întrebări diferite și se pot completa.
• Greșit: Psihanaliza este singura școală de psihologie.
  Corect: Psihologia are mai multe orientări (behaviorism, cognitivism, umanism etc.) cu metode proprii.

Înainte și după