Psihologia ca știință

Psihologia studiază conduita și procesele psihice prin observații și explicații ce pot fi confruntate cu dovezi. Ridicarea mâinii este un comportament observabil; amintirea unui argument este un proces intern dedus din ceea ce persoana spune și face. Pentru a înțelege o reacție, se pot analiza împreună starea corpului, gândurile și situația socială.

Nivelul biologic cuprinde contribuția corpului și a sistemului nervos; nivelul psihologic include procese cognitive, emoții și motive; nivelul social privește relațiile, normele și cultura. O explicație multinivelară nu este o listă arbitrară de cauze: datele despre fiecare nivel trebuie raportate la situația observată. Dacă un elev tace la oră, lipsa somnului, teama de greșeală și reacția grupului sunt ipoteze distincte. Pentru a decide între ele, cercetătorul adună dovezi, fără a confunda observația cu interpretarea.

• comportament: ansamblul acțiunilor observabile ale unei persoane; elevul ridică mâna înainte să răspundă.
• procese psihice: activități interne prin care persoana cunoaște și reglează conduita; elevul își amintește un argument înainte de răspuns.
• cogniție: prelucrarea informației prin percepție, memorie și gândire; elevul compară două explicații după ce le citește.
• afectivitate: trăirile prin care persoana evaluează semnificația situației; emoția elevului crește înainte de prezentare.
• motivație: motivele care inițiază și susțin o acțiune; interesul pentru subiect îl face să citească în plus.
• nivel biologic: contribuția corpului și a sistemului nervos la conduită; lipsa somnului reduce vigilența.
• nivel psihologic: contribuția gândurilor, emoțiilor și scopurilor; teama de eroare influențează alegerea răspunsului.
• nivel social: contribuția relațiilor, normelor și contextului cultural; colegii încurajează participarea la discuție.
• explicație multinivelară: integrarea nivelurilor biologic, psihologic și social; oboseala, emoția și reacția grupului explică participarea.
• psihic: ansamblul proceselor și însușirilor care mediază raportarea la lume; elevul percepe, își amintește și decide.

Exemplu analizat: Un elev tace la oră. Mai întâi observăm conduita; apoi căutăm date despre somn, teamă și relația cu grupul. Niciuna dintre aceste informații, luată singură, nu oferă automat cauza.

Obiect, ramuri, criterii. Psihologia studiază procesele psihice (cognitive: senzații, percepții, gândire, memorie; afective: emoții, sentimente; reglatorii: motivație, voință), stările și însușirile psihice. Ca știință s-a constituit odată cu laboratorul lui Wilhelm Wundt de la Leipzig (1879). Ramurile aplicate sunt psihologia clinică, școlară (educațională), a muncii și organizațională, socială și a dezvoltării. O afirmație este științifică dacă poate fi testată și infirmată (criteriul falsificabilității propus de Karl Popper) și dacă rezultatele pot fi replicate. Psihologia științifică se deosebește de opiniile de bun-simț (cum ar fi «opusele se atrag») prin verificarea cu date.

Exemplu 2. Zvonul că „oamenii folosesc 10% din creier” se verifică. Pași: (1) afirmația se poate testa prin imagistică cerebrală; (2) datele arată activitate în toate regiunile în decursul unei zile; (3) afirmația este infirmată, deci nu este susținută științific. Un enunț de bun-simț devine cunoaștere psihologică numai dacă trece prin teste.

Statutul interdisciplinar. Psihologia are un statut interdisciplinar: este o știință de graniță între științele naturii și cele sociale. Interdisciplinar înseamnă că aceeași problemă se studiază cu concepte și metode din mai multe discipline. Legăturile sunt concrete: cu biologia și medicina (neuropsihologia studiază legătura dintre creier și conduită; psihiatria, o specialitate medicală, poate prescrie tratament medicamentos, iar psihologul nu), cu științele sociale (psihologia socială și sociologia analizează influența grupului), cu pedagogia (psihologia educațională studiază învățarea la școală), cu informatica (științele cognitive compară gândirea omului cu prelucrarea informației de către calculator) și cu economia (economia comportamentală explică deciziile oamenilor prin euristici și emoții). De exemplu, insomnia unui elev înainte de examen nu se explică doar prin ritmul biologic al somnului (nivelul biologic), ci și prin anxietate (nivelul psihologic) și prin presiunea familiei (nivelul social), iar specialiști din domenii diferite pot colabora la intervenție.

Greșeli frecvente

• Greșit: Psihologia studiază numai comportamentul observabil, fiindcă numai el se poate măsura.
  Corect: ea studiază și procesele psihice interne (memorie, gândire, emoții), deduse din ce spune și face persoana și din măsurători precum timpul de reacție.
• Greșit: Psihologia este o știință exclusiv socială și nu are legătură cu biologia.
  Corect: statutul ei este interdisciplinar; se sprijină pe biologie și medicină, dar și pe științele sociale, pedagogie, informatică și economie.
• Greșit: Psihologia este doar bun-simț, pentru că studiază ce știm oricum.
  Corect: Multe afirmații de bun-simț au fost infirmate prin cercetare, iar psihologia le testează sistematic.
• Greșit: Psihologia studiază numai persoanele cu probleme.
  Corect: Ea studiază funcționarea psihică a tuturor persoanelor, normală sau afectată.

Înainte și după