Atenția și conștiința

Atenția selectează informația relevantă pentru scopul prezent. Un zgomot brusc poate atrage atenția fără voia noastră; pentru a reveni la lectură folosim controlul voluntar. Atenția nu este identică cu simpla prezență a stimulului: ceea ce observăm depinde și de sarcină. Conștiința desemnează experiența și orientarea persoanei față de sine și mediu, care se modifică între veghe și somn.

Concentrarea arată cât de puternic este focalizată atenția, stabilitatea cât se menține, mobilitatea cât de eficient trece la alt obiect, iar distributivitatea coordonarea unor activități compatibile. Volumul privește câte elemente pot fi cuprinse într-un act de atenție. Atenția postvoluntară apare când interesul pentru activitate menține concentrarea după efortul inițial. Cititul și ascultarea atentă a două explicații noi, simultan, concurează pentru resurse; ascultatul și notarea ideilor principale pot fi coordonate.

• atenție selectivă: orientarea resurselor către o sursă dintre mai multe; elevul urmărește explicația în clasă gălăgioasă.
• atenție susținută: menținerea focalizării pe o sarcină în timp; elevul urmărește un text lung până la capăt.
• atenție distributivă: împărțirea resurselor între sarcini compatibile; elevul ascultă și notează ideile principale.
• atenție involuntară: orientarea spontană către un stimul salient; un zgomot brusc întrerupe lectura.
• atenție voluntară: orientarea controlată în acord cu un scop; elevul revine la exercițiu după distragere.
• vigilență: capacitatea de a detecta semnale rare pe durata unei sarcini; operatorul urmărește apariția unui avertisment.
• conștiință: experiența subiectivă a propriei persoane și a mediului; elevul știe că urmărește conversația.
• stare de veghe: stare obișnuită de activare și receptivitate; elevul răspunde la întrebări în timpul zilei.
• somn: stare naturală cu modificarea conștienței și a răspunsului la mediu; persoana doarme și reacționează mai greu la sunete.
• cost al comutării: pierdere de timp și acuratețe la schimbarea repetată a sarcinii; mesajele dese încetinesc rezolvarea problemei.

Exemplu analizat: La rezolvarea unei probleme, elevul alege informația relevantă și își menține atenția. O notificare produce orientare involuntară; revenirea cere control voluntar. Dacă alternează mereu între telefon și exercițiu, timpul total crește prin costul comutării. Conștiința descrie experiența situației, nu doar selecția unui stimul.

Tipuri și proprietăți. După prezența scopului și a efortului, atenția este involuntară (un zgomot brusc), voluntară (concentrare pentru rezolvarea unui exercițiu) și postvoluntară (implicare fără efort după ce activitatea devine interesantă). Proprietățile ei sunt concentrarea, stabilitatea, mobilitatea, distributivitatea și volumul. Colin Cherry (1953) a studiat atenția selectivă prin mesaje diferite prezentate celor două urechi. Neville Moray (1959) a observat că propriul nume, prezentat în mesajul ignorat, poate atrage uneori atenția. Simons și Chabris (1999) au arătat prin experimentul cu gorila că, atunci când urmărim o sarcină, putem să nu observăm un obiect neașteptat (orbire prin neatenție). Conștiința este starea în care persoana are acces la propriile gânduri, trăiri și la mediu și le poate raporta. Programa deosebește trei niveluri ale psihicului. Conștientul cuprinde ceea ce observăm și putem spune în clipa de față (ce scriem acum pe foaie). Subconștientul cuprinde informațiile pe care nu le avem în minte acum, dar le putem readuce ușor în conștiință (numele profesorului din clasa a opta, drumul spre școală). Inconștientul cuprinde procesele și conținuturile care nu devin accesibile prin simplă încercare, cum sunt reglările automate ale respirației sau, după Freud, dorințele refulate. Cele trei niveluri nu sunt compartimente separate, ci grade de acces la informație.

Stările naturale de conștiință sunt veghea și somnul. Somnul are faze NREM și REM, visele apar mai ales în somnul REM, iar un ciclu de somn durează aproximativ 90 de minute. Stările alterate de conștiință sunt modificări temporare ale veghii obișnuite, în care se schimbă percepția, atenția, simțul timpului sau controlul asupra gândirii: hipnoza (atenție îngustată și sugestibilitate crescută), meditația, privarea prelungită de somn, febra mare sau efectul substanțelor psihoactive. O stare alterată nu înseamnă boală în sine, iar trecerea în ea poate fi provocată (hipnoza) sau suferită (delirul din febră); somnul rămâne stare naturală, nu alterată.

Exemplu 2. Un elev rezolvă probleme, iar telefonul vibrează. Pași: (1) atenția involuntară orientează spre telefon; (2) atenția voluntară revine la sarcină; (3) costul — reluarea gândirii cere timp; (4) măsură — oprirea notificărilor în intervalul de lucru. Faptul că ne simțim capabili să facem două lucruri deodată nu înseamnă că atenția poate fi distribuită fără costuri la sarcini complexe.

Într-un item despre atenție, stabilește întâi dacă orientarea este involuntară (un zgomot atrage spontan privirea), voluntară (elevul revine deliberat la problemă) ori postvoluntară (interesul menține concentrarea după efortul inițial). Însușirile se deosebesc după întrebarea pusă: concentrarea este forța focalizării, stabilitatea menținerea în timp, mobilitatea trecerea la alt obiect, distributivitatea coordonarea sarcinilor compatibile și volumul numărul de elemente cuprinse într-un act de atenție. Distragerea îndepărtează atenția de la sarcină. Dacă elevul ascultă și notează, identifică distributivitatea; dacă alternează între text și grafic, identifică mobilitatea.

Exemplu în format de examen. Cerință: „Prezentați două proprietăți ale atenției, cu câte un exemplu.” Răspuns-model: distributivitatea — posibilitatea de a urmări simultan două activități, dintre care una automatizată (șoferul care conduce și ascultă muzică); stabilitatea — menținerea atenției pe o durată (elevul care citește un text lung fără să se oprească). Pentru punctaj complet, fiecare proprietate este definită corect, iar exemplul ilustrează chiar proprietatea.

Alt item. Cerință: „Deosebiți atenția voluntară de cea involuntară, folosind câte un exemplu.” Răspuns-model: atenția involuntară apare fără scop și fără efort, provocată de un stimul puternic sau nou (elevul se întoarce la auzul unui zgomot brusc); atenția voluntară este orientată de un scop și cere efort (elevul își menține concentrarea pentru a rezolva un exercițiu dificil). Criteriile de deosebire sunt prezența scopului și a efortului. Trebuie precizate ambele criterii și ambele exemple.

Greșeli frecvente

• Greșit: Atenția selectivă înseamnă să observi tot ce se petrece în jur.
  Corect: ea orientează resursele către o singură sursă și lasă restul pe plan secund; de aceea, concentrat pe o sarcină, putem să nu observăm un obiect neașteptat, ca în experimentul cu gorila.
• Greșit: Dacă ești atent, poți urmări la fel de bine două sarcini complexe în același timp, de pildă o explicație nouă și un mesaj scris.
  Corect: distributivitatea reușește la sarcini compatibile sau automatizate; două sarcini care cer gândire concurează pentru aceleași resurse și apare costul comutării.
• Greșit: Atenția voluntară nu cere niciun efort.
  Corect: Atenția voluntară este orientată de un scop și cere efort; cea postvoluntară apare când activitatea devine interesantă.
• Greșit: Visăm numai în faza REM și niciodată în alte faze.
  Corect: Visele apar mai ales în somnul REM, dar pot apărea și în alte faze, cu un conținut mai puțin elaborat.
• Greșit: Stările alterate de conștiință sunt întotdeauna boli sau pericole.
  Corect: sunt modificări temporare ale veghii obișnuite; unele sunt provocate și controlate (meditația, hipnoza folosită în terapie), iar somnul nu intră aici, fiindcă este o stare naturală.

Înainte și după