Reprezentări mentale

O reprezentare mentală ne permite să lucrăm cu un obiect și când acesta nu este prezent. Ne putem imagina drumul spre școală, îl putem descrie în cuvinte sau putem folosi o schemă cu repere. Formele acestea nu sunt identice: imaginea păstrează aspecte spațiale, cuvintele exprimă relații, iar schema organizează informația relevantă pentru o sarcină.

O schemă cognitivă ajută la anticipare, dar poate conduce și la interpretări pripite dacă ignoră date noi. Codul verbal și imaginea se pot sprijini reciproc: elevul reține mai bine traseul dacă vede harta și explică legătura dintre puncte. Reprezentarea nu este copie perfectă a realității; se reconstruiește selectiv. Dacă o hartă mentală se dovedește greșită (de pildă, o stradă crezută deschisă este închisă), elevul verifică reperele reale înainte de a concluziona că mediul s-a schimbat.

• reprezentare mentală: model intern al unui obiect sau eveniment absent momentan; elevul își imaginează traseul spre școală.
• imagine mentală: reprezentare cu proprietăți spațiale sau vizuale; elevul vede în minte planul camerei.
• cod verbal: reprezentare bazată pe cuvinte și relații lingvistice; elevul reține indicația „la stânga”.
• schemă cognitivă: organizare a cunoștințelor despre o situație tipică; elevul știe ordinea obișnuită la bibliotecă.
• harta mentală: reprezentare a relațiilor spațiale dintre repere; elevul alege un drum alternativ prin oraș.
• simulare mentală: anticiparea unui curs posibil al acțiunii; elevul repetă în minte prezentarea.
• activare a schemei: folosirea cunoașterii anterioare pentru interpretare; titlul unui text anticipează tema.
• restructurare: modificarea unei reprezentări după informație nouă; o hartă mentală se schimbă după o stradă închisă.
• abstractizare: păstrarea trăsăturilor relevante și omiterea detaliilor; schema unui autobuz arată doar traseele.
• eroare de schemă: completarea greșită a informației din așteptări; elevul își amintește un obiect care nu era în cameră.

Exemplu analizat: Pentru a ajunge la un loc necunoscut, elevul combină imaginea străzilor cu instrucțiuni verbale. Mai întâi localizează repere, apoi simulează o rută; când află că o stradă este închisă, își actualizează harta mentală. O schemă ajută orientarea, dar poate adăuga detalii care n-au existat.

Reprezentarea ca proces senzorial. În clasificarea școlară, reprezentarea reconstituie selectiv și schematic însușiri concrete ale obiectelor percepute anterior, în absența acțiunii lor directe asupra simțurilor. Ea păstrează caracterul figurativ: imaginea unui triunghi se deosebește de definiția lui abstractă. După modalitatea senzorială, reprezentările sunt vizuale, auditive sau motorii; după generalitate, individuale sau generale. Sensul mai larg de reprezentare mentală din psihologia cognitivă include și coduri verbale și concepte, fără a le confunda cu acest proces senzorial.

Tipuri și cercetări. Reprezentările pot fi vizuale (imagini), verbale (cuvinte), spațiale (hărți cognitive) sau conceptuale (concepte, scheme). Shepard și Metzler (1971) au prezentat perechi de figuri tridimensionale și au cerut să se decidă dacă sunt aceeași figură rotită: timpul de răspuns creștea aproape liniar cu unghiul de rotație, ceea ce sugerează că oamenii rotesc mental imaginea. Edward Tolman (1948) a descris „hărțile cognitive” la șobolani care găseau scurtături în labirint după explorare. Allan Paivio (1971) a formulat teoria codării duale: informația codată și vizual, și verbal se reține mai bine. Eleanor Rosch a arătat că conceptele au prototipuri: vrabia este un exemplar mai tipic de pasăre decât pinguinul.

Exemplu 2. Un elev învață traseul Dunării. Pași: (1) harta cognitivă — își reprezintă ordinea țărilor pe care le străbate; (2) codarea verbală — numește țările; (3) codarea vizuală — desenează o schemă; (4) rezultatul — combinarea celor două coduri crește reținerea. Reprezentarea nu este o copie fidelă a realității, ci un model selectiv.

Greșeli frecvente

• Greșit: Cine nu reușește să-și imagineze un obiect nu are nicio reprezentare mentală a lui.
  Corect: reprezentările pot fi și verbale sau conceptuale; persoana poate descrie obiectul în cuvinte sau îl poate încadra într-un concept.
• Greșit: O schemă cognitivă este întotdeauna corectă și folositoare.
  Corect: schema ajută anticiparea, dar poate duce la completarea greșită a informației din așteptări (eroare de schemă) când ignoră date noi.
• Greșit: Imaginile mentale sunt fotografii exacte ale obiectelor.
  Corect: Imaginile mentale sunt reconstrucții selective și pot conține erori.
• Greșit: Toți oamenii gândesc exclusiv în imagini sau exclusiv în cuvinte.
  Corect: Oamenii folosesc coduri diferite, în funcție de sarcină.

Înainte și după