Pe scurt
Un predicat este o afirmație care depinde de una sau mai multe variabile, luate dintr-o mulțime numită domeniu. : „” devine propoziție când alegem un sau când precizăm câți dintr-un domeniu satisfac proprietatea. Cu este adevărată; cu este falsă.
Cuantificatorul universal înseamnă „pentru orice”, iar cel existențial înseamnă „există cel puțin unul”. Domeniul contează: „ cu ” este adevărat, dar „ cu ” este fals. Un predicat cu două variabile, , poate fi cuantificat în ambele variabile, iar ordinea cuantificatorilor poate schimba sensul.
Exemplu rezolvat. Negația afirmației „orice întreg este pozitiv” se obține astfel.
- Enunțul este .
- Negăm „pentru orice” prin „există”.
- Negăm proprietatea prin .
Rezultă ; confirmă negația.
În detaliu
Cuantificatorii transformă un predicat într-o propoziție și precizează câte valori trebuie să satisfacă proprietatea. Pentru un predicat pe domeniul , notăm cu mulțimea valorilor pentru care este adevărat. Propoziția este adevărată dacă și numai dacă , iar propoziția este adevărată dacă și numai dacă . Scrierea înseamnă „există exact un ” și cere ca să aibă un singur element.
Exemplu rezolvat. Fie : „” pe domeniul .
- Ecuația se scrie , deci .
- este adevărată, fiindcă ; martorii sunt și .
- este falsă, fiindcă ; de exemplu spune .
- este falsă, fiindcă are două elemente.
Negația schimbă cuantificatorul și neagă predicatul: , respectiv . Domeniul se păstrează la negare. Dacă predicatul este o implicație sau o conjuncție, se aplică și regulile conectorilor: negația lui „pentru orice , dacă , atunci ” este „există pentru care este adevărat și este fals”. De exemplu, negația propoziției „orice elev cu nota a fost premiat” este „există un elev cu nota care nu a fost premiat”.
Exemplu rezolvat. Stabilim valoarea de adevăr a propoziției și scriem negația.
- Completăm pătratul: .
- Pentru orice real , , deci . Propoziția este adevărată.
- Negația este . Ea este falsă: nicio valoare a lui nu face expresia mai mică decât .
Un predicat cu două variabile devine predicat cu o singură variabilă când o fixezi pe una dintre ele. Fie : „” pe . Pentru rămâne „”, adevărat numai pentru . Propoziția este adevărată, dar este falsă: pentru ar trebui , care nu aparține lui .
Pentru variabile multiple, ordinea contează: alegerea dintr-un cuantificator existențial poate depinde de valorile universale care îl precedă, dar nu de cele care urmează. Existența unui singur obiect potrivit pentru toate valorile este o cerință mai puternică decât existența unui obiect posibil diferit pentru fiecare valoare.
Exemplu rezolvat. Comparăm două afirmații pe .
- Afirmația este adevărată: după alegerea lui , construim .
- Afirmația ar cere un real mai mare decât toate numerele reale.
- Pentru orice candidat , alegem , care îl depășește.
- A doua afirmație este falsă; schimbarea ordinii a modificat sensul și valoarea de adevăr.
Exemplu rezolvat. Scriem negația propoziției și stabilim valorile de adevăr.
- Negația unei implicații este , deci negația este .
- Propoziția inițială este adevărată: din rezultă .
- Negația este falsă, fiindcă niciun real mai mare decât nu are pătratul cel mult .
Pentru admitere
Problemă. Care dintre propoziții este adevărată?
- a)
- b)
- c)
- d)
- e)
- f)
Rezolvare. La propozițiile universale căutăm întâi un contraexemplu printre valorile uzuale: , , numerele negative, fracțiile. Verificăm fiecare propoziție. La a), dă , fals. La b), ar cere . La c), are soluțiile , care sunt iraționale. La e), pentru obținem , fals, deci niciun număr natural nu este mai mare decât toate. La f), dă , nu un număr pozitiv. La d), alegem : pentru orice întreg , . Singura propoziție adevărată este d).
Variantele greșite pornesc din verificări incomplete. La a) se încearcă numai , unde , și se uită și . La b) se confundă cu , unde ar exista pentru . La c) se confundă cu . La e) se crede că există un cel mai mare număr natural. La f) se uită că este real.
Problemă. Negăm propoziția . Negația este . Propoziția inițială este adevărată, deoarece alegerea dă . Negația este deci falsă: niciun real fix nu face toate aceste sume nepozitive.
Problemă. Fie : „” pe . Inecuația se scrie , deci este adevărat exact pentru . Propoziția este adevărată, de exemplu pentru , unde . Propoziția este falsă: pentru se obține , fals.
Greșeli frecvente
- Greșit: negația lui „toate numerele din listă sunt pozitive” este „toate sunt negative”.Corect: „există cel puțin un număr care este mai mic sau egal cu zero”.
- Greșit: devine falsă fiindcă nu există soluție rațională.Corect: domeniul este real, iar este un exemplu admis.
- Greșit: și spun același lucru, deoarece cuantificatorii „se pot muta”.Corect: prima este adevărată în , a doua este falsă; ordinea schimbă sensul.
- Greșit: negația lui „există un elev cu nota ” este „există un elev fără nota ”.Corect: negația este „niciun elev nu are nota ”, adică orice elev are altă notă.
- Greșit: propoziția este adevărată, deoarece este adevărată pentru și .Corect: câteva exemple nu dovedesc o propoziție universală; la avem .
Testează-te pe această lecție
Lecția o citești aici, fără cont. Testele pe lecții și capitole sunt în cont, cu grile originale Didaxis și explicația fiecăreia: gratuit 10 grile pe zi, fără limită cu Premium, 49 de lei pe lună pentru fiecare copil.
Înainte și după
Surse și referințe
- Programele școlare de liceu, matematică, clasa a IX-a (OMEC 6930/2025), trunchi comun p. PDF 52; matematică-informatică p. PDF 1045–1047; rocnee.eu
- Programa de bacalaureat la matematică (OMEN 4430/2014, anexa 2), p. PDF 3–25; edu.ro
- Regulamentul de admitere UNSTPB 2026, anexa XI-1 (programa de matematică), p. PDF 114–115; upb.ro
- OpenStax, Contemporary Mathematics, cap. 2, §2.1, ediția web fără paginare: openstax.org
Desene: Redactare proprie (desen original)
