Coeziunea lexicală

Coeziunea lexicală leagă enunțurile unui text prin alegerea cuvintelor și prin relațiile de sens dintre ele. În „O scrisoare pierdută”, cuvintele „scrisoare”, „alegeri”, „candidat” și „vot” țin intriga politică laolaltă. Ele nu sunt sinonime: numesc lucruri diferite, dar aparțin unor câmpuri lexicale legate de piesă. Repetarea unui termen important păstrează subiectul în atenția cititorului.

Mijloacele coeziunii lexicale sunt:

• Repetiția: reia un cuvânt-cheie („biblioteca… biblioteca”); clarifică, dar excesul obosește.
• Sinonimia contextuală: cuvinte cu sens apropiat în context („carte… volum… lucrare”).
• Antonimia: cuvinte cu sens opus („zi… noapte”), care leagă prin contrast.
• Hiperonimia și hiponimia: un hiperonim denumește o categorie mai largă, iar un hiponim un membru al ei („instrument… vioară”). „Document” este hiperonim pentru „scrisoare”, deci într-un rezumat poți înlocui „scrisoarea” cu „documentul” când referința rămâne clară, dar nu cu „telegrama”, care este alt obiect.
• Meronimia: relația parte–întreg („carte… pagină… copertă”).
• Câmpul lexical: ansamblul cuvintelor legate de un domeniu („bibliotecă, raft, cititor, împrumut”).
• Colocația: asocierea frecventă a două cuvinte („a pune o întrebare”).

Coeziune lexicală și coeziune gramaticală. Cea lexicală se bazează pe cuvinte și sensuri, iar cea gramaticală pe pronume, conectori și timpuri verbale. Pentru a le deosebi, întrebi: legătura se face prin sensul cuvintelor sau prin forma gramaticală? Un text bun le folosește pe amândouă.

Pași de analiză. (1) Subliniezi cuvintele care se repetă sau se leagă prin sens. (2) Le grupezi pe câmpuri lexicale. (3) Stabilești relația dintre ele: repetiție, sinonim, antonim, hiperonim. (4) Spui ce efect are legătura: continuitate, contrast sau precizie.

Exemplu lucrat 1 — antonimie și repetiție la Caragiale (actul III, scena I). Farfuridi spune: „ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo”. Pași: (1) „a se revizui” se repetă de două ori, iar „a nu se revizui” îi este opus; (2) „a se schimba” și „a nu se schimba” formează o a doua pereche de antonime; (3) lanțul lexical leagă replica într-o dilemă, iar efectul este comic: cele două variante spun, de fapt, același lucru.

Exemplu lucrat 2 — repetiția cuvântului-cheie (actul I, scena VII). Zoe întreabă: „Dar scrisoarea?”, Tipătescu strigă: „unde e scrisoarea?”, iar Cetățeanul răspunde: „O am la mine scrisoarea.” Pași: (1) cuvântul „scrisoarea” apare în trei replici ale trei personaje; (2) repetiția lui păstrează în prim-plan obiectul intrigii; (3) efectul este tensiunea: toți vorbesc despre același lucru, iar răspunsul vine abia în ultima replică.

Exemplu lucrat 3 — lanț lexical. „Biblioteca școlii are rafturi pline. Cititorii împrumută volume pentru acasă. Bibliotecara notează fiecare împrumut.” Cuvintele „biblioteca”, „rafturi”, „cititorii”, „volume”, „bibliotecara”, „împrumut” formează un câmp lexical, iar „biblioteca/bibliotecara” sunt de aceeași familie lexicală.

Exemplu lucrat 4 — antonimie. „În sala de lectură era liniște. Pe hol, însă, se auzea zgomot.” „Liniște” și „zgomot” sunt antonime și leagă enunțurile printr-un contrast, iar conectorul „însă” îl întărește.

În redactare. Alegi două-trei cuvinte-cheie ale temei și le reiei pe parcursul eseului, alternându-le cu sinonime sau hiperonime adecvate, ca textul să rămână legat fără monotonie.

Greșeli frecvente

• Greșit: „Vot”, „candidat” și „alegeri” sunt sinonime.
  Corect: Țin de același câmp lexical, dar au sensuri diferite.
• Greșit: Într-un rezumat trebuie schimbat „scrisoare” cu alt cuvânt la fiecare apariție.
  Corect: Repetarea este utilă când păstrează clar referentul central.
• Greșit: Pentru a evita repetiția, înlocuiesc „bibliotecă” cu „depozit” și „magazie”.
  Corect: Cuvintele nu sunt sinonime; schimb termenul numai dacă păstrez sensul și referința.
• Greșit: Repet „dar… dar… dar” pentru a lega ideile.
  Corect: Repetiția fără rost nu leagă, ci încarcă textul; aleg conectori diferiți sau reiau cuvântul-cheie.

Înainte și după