Propoziția subiectivă

Propoziția subiectivă îndeplinește rolul unui subiect exprimat printr-o propoziție. Ea răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?” pusă dinspre predicatul regent. Identificarea ei cere analiza întregii fraze, nu doar observarea conjuncției.

„Este bine că ai venit.” Propoziția „că ai venit” arată ce este bine. Înlocuirea cu „venirea ta” ajută la recunoașterea rolului.

Pune întrebarea „ce este bine?” și compară răspunsul propozițional cu un substantiv care ar putea ocupa același loc.

„Trebuie să plecăm”, „Se pare că va ploua” și „E posibil să întârzie” au tot o propoziție cu rol de subiect al construcției impersonale. În „Cine se scuză se acuză”, „cine se scuză” ocupă locul subiectului. Elementele de legătură pot fi „că”, „să” sau un pronume relativ.

Subiectiva apare în construcții în care regenta are un predicat care nu își poate îndeplini sensul fără un subiect propozițional. Ea poate depinde de:

• verbe și expresii impersonale: „trebuie”, „se pare”, „se știe”, „se spune”, „se cuvine”, „se întâmplă”;
• construcții cu nume predicativ, în care subiectul este o propoziție: „Este sigur că trenul vine”, „E necesar să învățăm”;
• verbe cu sens de plăcere sau afect, cu complement indirect în dativ sau acuzativ: „Îmi place să citesc”, „Mă bucură ce îmi povestești”, „Mă supără că ai întârziat”;
• adverbe predicative, în analiza școlară: în „Desigur că trenul întârzie”, „că trenul întârzie” este subiectivă față de „desigur”.

Elementele introductive sunt „că”, „să”, „dacă” („Nu contează dacă ai câștigat”) și cuvintele relative „cine”, „ce”, „care”. Ele leagă subordonata de regentă și asigură coeziunea frazei: fără ele, „Este bine” și „ai venit” ar rămâne două enunțuri fără raport între ele.

Pentru a recunoaște subiectiva, pui întrebarea „cine?” sau „ce?” înaintea predicatului regent: „Ce este bine?” – „că ai venit”. Apoi verifici dacă regenta poate funcționa fără subordonată: dacă își pierde sensul („Este bine”), subordonata este indispensabilă și ține locul subiectului. Mai verifici și acordul: regenta nu are alt subiect exprimat și rămâne la persoana a III-a singular. De aceea se spune „Se pare că ei au plecat”, nu „Se par că ei au plecat”, deși în subordonată subiectul „ei” este la plural, și „Trebuie să plecăm”, nu „Trebuiesc să plecăm”, pentru că „a trebui” cu sensul „este necesar” este impersonal (DEX).

Ordinea nu influențează funcția. În „Că ai venit este bine”, subiectiva stă înaintea regentei, dar rămâne subiectivă. Punctuația urmează regula subiectului: între subiect și predicat nu se pune virgulă. De aceea subiectiva, indiferent dacă este antepusă sau postpusă, nu se desparte de regentă prin virgulă: „Se știe că a plecat”, „Cine se scuză se acuză”. Virgula apare doar dacă subiectiva este reluată printr-un pronume sau dacă între propoziții se intercalează o altă propoziție.

Exemplu lucrat: Analizăm „Îmi place să citesc seara”.

1. Predicate: „îmi place” (regentă) și „să citesc” (subordonată).
2. Verbul „a plăcea” are subiectul lucrul care place; „îmi” este complement indirect.
3. Întrebăm: „Ce îmi place?” Răspuns: „să citesc seara”.

Concluzie: „să citesc seara” este subiectivă; ea ține locul subiectului lui „îmi place”.

Exemplu lucrat: Distingem „Se știe că a plecat” de „Știu că a plecat”. În prima frază, verbul „se știe” este impersonal și nu are subiect; „că a plecat” răspunde la „ce se știe?” și ține locul subiectului: subiectivă. În a doua, verbul „știu” are subiectul „eu”; „că a plecat” răspunde la „ce știu?”: completivă directă. Concluzie: lipsa unui subiect propriu în regentă indică subiectiva.

Exemplu lucrat — corectarea punctuației: Corectăm frazele: a) „Cine muncește, reușește.” b) „Este clar, că nu avem timp.” c) „Mă bucură, ce îmi spui.” În toate trei, una dintre propoziții este subiectivă, iar subiectul nu se desparte de predicat prin virgulă. În a, „cine muncește” este subiectiva lui „reușește”. În b, „că nu avem timp” este subiectiva lui „este clar”. În c, „ce îmi spui” este subiectiva lui „mă bucură”. Variantele corecte sunt „Cine muncește reușește.”, „Este clar că nu avem timp.” și „Mă bucură ce îmi spui.”

Subiectiva ține locul subiectului din regentă. La grile, caută mai întâi regenta: dacă are un subiect propriu, subordonata cu „că” este de regulă completivă directă; dacă nu are, subordonata este subiectivă. Nu clasifica o subordonată cu „că” drept subiectivă doar după conjuncție.

Trei capcane apar des:

• Subiectivă sau completivă directă cu „ce”. „Mă bucură ce ai spus” (ce mă bucură?) are subiectivă; „Am auzit ce ai spus” (ce am auzit?) are completivă directă, pentru că „am auzit” are subiectul „eu”.
• Subiectivă sau predicativă. „Este clar că nu avem timp” are subiectivă, pentru că „este clar” nu are alt subiect. „Problema este că nu avem timp” are predicativă, pentru că „problema” este subiectul lui „este”, iar „că nu avem timp” ține locul numelui predicativ.
• Coordonarea. În „Cine muncește și nu renunță reușește” sunt două subiective coordonate copulativ („cine muncește” și „[cine] nu renunță”), dependente de „reușește”.

Exemplu lucrat: În care frază apare o subiectivă? a) Știu că vei reuși. b) Se pare că va ploua. c) Mă gândesc la ce ai spus. d) Plec când vii. În a, „că vei reuși” completează verbul „știu”. În c, „ce ai spus” este introdus prin prepoziția „la”, deci nu ține locul subiectului. În d, subordonata arată timpul. În b, „că va ploua” răspunde la „ce se pare?” și ține locul subiectului. Răspuns: b.

Exemplu lucrat: Stabilește funcția propoziției subliniate: „Contează dacă ai încercat.” Regenta „contează” nu are alt subiect; întrebarea „ce contează?” primește răspunsul „dacă ai încercat”. Răspuns: subiectivă, introdusă prin conjuncția „dacă”.

Greșeli frecvente

• Greșit: În „Este bine că ai venit”, „că ai venit” este completivă directă.
  Corect: Îndeplinește funcția de subiect a construcției impersonale.
• Greșit: A clasifica orice propoziție cu „că” drept subiectivă.
  Corect: Funcția se stabilește după termenul regent și întrebare.
• Greșit: „Cine se scuză, se acuză.”
  Corect: „Cine se scuză se acuză.” Nu se pune virgulă între subiectivă și regentă.
• Greșit: „Problema este că nu avem timp” are subiectivă, pentru că subordonata începe cu „că”.
  Corect: Are predicativă, deoarece „problema” este subiectul regentei, iar subordonata ține locul numelui predicativ.

Înainte și după