Propoziția atributivă

Propoziția atributivă adaugă o precizare despre un substantiv sau despre un cuvânt cu valoare de substantiv din altă propoziție, numită regentă. Funcționează ca un atribut exprimat printr-o propoziție întreagă. Caută substantivul explicat și întreabă „care?”, „ce fel de?” sau „al cui?”.

„Cartea pe care ai adus-o este interesantă.” Propoziția „pe care ai adus-o” precizează care carte.

Scrie „Elevul a răspuns” și adaugă o propoziție care arată care elev. Citește fraza și indică substantivul de care depinde precizarea.

Atributiva se leagă de regentă prin pronume relative („care”, „ce”, „al cărui”), prin adverbe relative („unde”, „când”, „cum”) sau, după un substantiv abstract, prin conjuncțiile „că” și „să”. Substantivul determinat se află imediat înaintea ei sau foarte aproape de ea, iar atributiva nu se desparte de el prin virgulă, cu excepția celei explicative: „Elevii, care au lucrat toți, au terminat.”

Pronumele relativ poate fi precedat de o prepoziție: „Casa în care locuiesc este veche”, „Școala la care merg are bibliotecă”, „Povestea despre care vorbim e veche”. Prepoziția face parte din elementul de legătură, iar substantivul determinat rămâne același: „casa”, „școala”, „povestea”. Pentru a găsi atributiva, mergi pas cu pas: întâi cauți cuvântul de legătură, apoi substantivul din fața lui, apoi verifici dacă propoziția răspunde la „care?” sau „ce fel de?”.

Poți recunoaște atributiva printr-o probă simplă: înlocuiește propoziția cu un adjectiv. Din „Cartea care este nouă a venit” rămâne „Cartea nouă a venit”. Dacă înlocuirea păstrează sensul, propoziția este atributivă. Atenție: aceleași cuvinte de legătură pot introduce și alte subordonate. După un substantiv ele determină substantivul; după un verb ele completează verbul.

Exemplu lucrat: Analizăm „Elevul care a răspuns primul a primit o notă mare”.

1. Predicatele: „a primit” (regentă) și „a răspuns” (subordonată).
2. Cuvântul de legătură este „care”, care se referă la „elevul”.
3. Întrebăm: „Care elev a primit nota?” Răspuns: „care a răspuns primul”.

Concluzie: subordonată atributivă, introdusă prin pronumele relativ „care”.

Atributiva poate fi restrictivă sau explicativă. Cea restrictivă limitează sensul substantivului: „Elevii care au terminat pot pleca” înseamnă numai aceia care au terminat. Cea explicativă adaugă o informație despre un substantiv deja identificat: „Elevii, care au terminat deja, pot pleca” înseamnă că toți au terminat. Explicativa se izolează prin virgule, restrictiva nu, iar diferența schimbă sensul întregii fraze, deci punctuația nu este opțională.

Antecedentul este substantivul pe care îl determină atributiva; poate fi comun („cartea”) sau nume propriu („Ana, care a venit, a plecat”). Dacă între element și verb stă o prepoziție, funcția elementului se stabilește împreună cu ea: în „Casa în care locuiesc”, „în care” este complement circumstanțial de loc. Elementul relativ are în subordonată o funcție sintactică: în „Cartea pe care am citit-o”, „pe care” este complement direct al verbului „am citit”; în „Elevul căruia i-am scris”, „căruia” este complement indirect. În „Am găsit cartea pe care o căutam”, subordonata identifică volumul, iar „pe care” este elementul relativ de legătură.

Genitivul „al cărui” are două acorduri deodată. Articolul „al / a / ai / ale” se acordă cu substantivul din subordonată, iar „cărui / cărei / căror” cu antecedentul: „Băiatul al cărui caiet s-a pierdut a plecat” („al” cu „caiet”, masculin singular; „cărui” cu „băiatul”) și „Fata a cărei carte s-a pierdut a plecat” („a” cu „carte”, feminin singular; „cărei” cu „fata”).

Atributiva se deosebește de alte subordonate care folosesc aceleași cuvinte de legătură. „Casa unde am copilărit” este atributivă (determină „casa”); „Stau unde îmi place” este circumstanțială de loc; „Știu unde stau” este completivă directă. Criteriul este termenul din regentă de care depinde subordonata: substantiv pentru atributivă, verb pentru celelalte.

Exemplu lucrat: Decidem felul subordonatei din „Ne-am întâlnit în ziua când a început școala”. „Când a început școala” se leagă de substantivul „ziua” și răspunde la „care zi?”. Cuvântul „când” este adverb relativ. Concluzie: atributivă, nu circumstanțială de timp, pentru că determină un substantiv.

Exemplu lucrat: Stabilim sensul diferit al frazelor „Colegii care au lipsit vor recupera” și „Colegii, care au lipsit, vor recupera”. În prima, atributiva este restrictivă: numai unii colegi au lipsit. În a doua, atributiva este explicativă: toți colegii au lipsit. Concluzie: virgulele schimbă sensul frazei.

La examen sau în lucrări, descrie atributiva în patru pași: spui care este substantivul determinat, scrii întrebarea la care răspunde subordonata, numești elementul de legătură și precizezi funcția lui în subordonată. De exemplu, în „Colegul căruia i-am scris a răspuns”, determinatul este „colegul”, întrebarea este „care coleg?”, elementul de legătură este „căruia”, iar funcția lui este de complement indirect.

Atributiva este o subordonată care determină un substantiv, un pronume sau altă parte de vorbire cu valoare substantivală din regentă. Se introduce prin:

• pronume și adjective relative: „care”, „al cărui / a cărei / ai căror / ale căror”, „ce” (în construcții precum „cel ce”, „cel care”);
• adverbe relative: „unde”, „când”, „cum”, după un substantiv („locul unde”, „ziua când”, „felul cum”);
• conjuncțiile „că” și „să” după un substantiv abstract: „vestea că vine bunica”, „ideea că nu poate pleca”, „dorința să plece”, „întrebarea dacă plecăm”.

Atributiva poate determina și un pronume demonstrativ: „Cel care citește învață” are atributiva „care citește”, determinant al lui „cel”. În „Cine citește învață”, în schimb, nu există antecedent, iar propoziția „cine citește” este subiectivă. Verifici dacă regenta conține un cuvânt pe care subordonata îl precizează.

Capcană: aceleași cuvinte introduc și alte subordonate. „Ne întâlnim unde dorești” are circumstanțială de loc (nu există un substantiv determinat), iar „Știu unde merge” are completivă directă (răspunde la „ce știu?”).

Exemplu lucrat: În care frază subordonata este atributivă? a) Știu cine a venit. b) Plec când se termină ora. c) Cartea pe care o citesc este nouă. d) Vreau să citesc. În a și d, subordonatele completează verbele „știu” și „vreau”. În b, subordonata arată timpul acțiunii. În c, „pe care o citesc” determină substantivul „cartea”. Răspuns: c.

Exemplu lucrat: Stabilim felul subordonatei din „Am primit vestea că expoziția s-a amânat”. „Că expoziția s-a amânat” determină substantivul abstract „vestea” și răspunde la „care veste?”. Concluzie: atributivă, introdusă prin conjuncția „că”.

Greșeli frecvente

• Greșit: În „Casa unde am copilărit a fost demolată”, „unde am copilărit” este circumstanțială de loc.
  Corect: Este atributivă a substantivului „casa”; circumstanțiala de loc depinde de un verb.
• Greșit: „Cartea care ai adus-o.”
  Corect: „Cartea pe care ai adus-o”; complementul direct exprimat prin „care” cere prepoziția „pe”.
• Greșit: „Fata al cărei carte s-a pierdut.”
  Corect: „Fata a cărei carte s-a pierdut”; „a” se acordă cu „carte”.
• Greșit: „Elevii, care au terminat deja pot pleca.”
  Corect: „Elevii, care au terminat deja, pot pleca”; atributiva explicativă se izolează prin virgule la ambele capete.

Înainte și după