Complementul prepozițional

Complementul prepozițional depinde de un verb sau de alt termen și este introdus printr-o prepoziție cerută de construcție. Întrebarea cuprinde prepoziția: „la ce?” în „Mă gândesc la vacanță”, „despre cine?” în „Vorbim despre Ana”, „de cine?” în „Mă tem de vecin”. Nu îl confunda cu o precizare liberă de loc.

„Vorbim despre excursie.” Întrebarea este „despre ce vorbim?”. Grupul „despre excursie” completează sensul verbului.

Compară „Vorbesc despre carte” cu „Vorbesc în sală”. „Despre carte” numește tema vorbirii și este complement prepozițional; „în sală” arată locul în care vorbești și este circumstanțial de loc. Aceeași parte de vorbire, prepoziția, nu dă automat aceeași funcție sintactică.

Unele verbe cer o prepoziție pentru a numi obiectul gândului ori al vorbirii: „Mă gândesc la vacanță”, „Depind de ajutor”, „Mă bazez pe coleg”, „Cred în tine”. Grupul introdus de prepoziție este complement prepozițional. Compară „Mă gândesc la mare” cu „Merg la mare”: primul „la mare” completează verbul „a se gândi”; al doilea arată locul spre care merg și este circumstanțial de loc.

Verbele care cer complement prepozițional se învață cu prepoziția lor: „a se gândi la”, „a depinde de”, „a se baza pe”, „a conta pe”, „a se teme de”, „a se referi la”, „a vorbi despre”, „a crede în”, „a se bucura de”. Prepoziția nu poate fi înlocuită liber cu alta fără să se schimbe sensul verbului: „a se baza pe cineva”, nu „a se baza la cineva”.

Complementul prepozițional poate fi exprimat prin substantiv („mă bazez pe coleg”), pronume („mă bazez pe tine”) sau numeral („mă bazez pe doi dintre ei”). În frază, rolul lui poate fi îndeplinit de o propoziție, numită completivă prepozițională: în „Mă gândesc la ce ai spus”, „la ce ai spus” răspunde la întrebarea „la ce mă gândesc?”. Dacă ai îndoieli, încearcă să pui întrebarea cu prepoziția: „la ce mă gândesc?”, „de cine depinde?”, „pe cine mă bazez?”. Dacă întrebarea nu are prepoziția cerută de verb, grupul poate fi circumstanțial.

Exemplu lucrat: Găsim complementul prepozițional din „Elevii se bazează pe ajutorul profesorului”.

1. Căutăm verbul: „se bazează”.
2. Întrebăm: „pe ce se bazează?” Răspunsul este „pe ajutorul profesorului”.
3. Prepoziția „pe” este cerută de verbul „a se baza”.
4. „Profesorului” este atribut substantival genitival pentru „ajutorul”.

Concluzie: „pe ajutorul profesorului” este complement prepozițional.

Complementul prepozițional este un grup cu prepoziție și acuzativ, cerut de verbul regent. Prepoziția face parte din construcția verbului și nu se schimbă după sens. Exemple de verbe: a se gândi la, a depinde de, a se baza pe, a conta pe, a se referi la, a apela la, a crede în, a se teme de, a discuta despre.

Probe de recunoaștere:

1. întrebarea conține prepoziția: „la ce?”, „despre ce?”, „pe cine?” (în structuri ca „a se baza pe”);
2. fără grupul cerut, enunțul rămâne incomplet („Mă bazez” lasă întrebarea „pe cine?” fără răspuns);
3. grupul nu poate fi reluat prin pronumele „îl / o / îi / le”, spre deosebire de complementul direct.

Deosebiri de alte funcții:

• complement direct: „Îl văd pe Radu” are „pe” ca marcă și pronume de reluare; „Mă bazez pe coleg” nu are;
• complement indirect: este în dativ, fără prepoziție („Îi scriu Anei”);
• circumstanțial de loc: „Se referă la birou” are complement prepozițional, iar „Merge la birou” are circumstanțial de loc, pentru că arată direcția;
• circumstanțial de cauză: „Mă bucur de succes” are complement prepozițional, pentru că verbul „a se bucura” cere „de ce?”, iar „Tremur de frig” are circumstanțial de cauză, pentru că „de frig” răspunde la „din ce cauză?” și verbul „a tremura” nu cere acest grup.

Exemplu lucrat: în „Ne gândim des la vacanța de vară”, „la vacanța de vară” este complement prepozițional, „des” este circumstanțial de timp, iar „de vară” este atribut al lui „vacanța”.

Exemplu lucrat: în care enunț apare un complement prepozițional? a) Plec în vacanță. b) Tremur de frig. c) Mă bazez pe tine. d) Citesc în parc. În a, „în vacanță” arată locul spre care plec; în b, „de frig” arată cauza; în d, „în parc” arată locul. În c, verbul „a se baza” cere prepoziția „pe”, iar grupul nu poate fi reluat prin pronume. Răspuns: c.

Greșeli frecvente

• Greșit: „la vacanță” din „Mă gândesc la vacanță” este complement indirect.
  Corect: Este complement prepozițional; complementul indirect este în dativ, ca „Anei” din „Îi scriu Anei”.
• Greșit: „la mare” din „Merg la mare” este complement prepozițional fiindcă începe cu „la”.
  Corect: Arată direcția deplasării și este circumstanțial de loc.
• Greșit: „pe coleg” din „Mă bazez pe coleg” este complement direct, pentru că răspunde la întrebarea „pe cine?”.
  Corect: Complementul direct poate fi reluat prin pronume („Îl văd pe Radu”); „pe coleg” nu poate, iar verbul „a se baza” cere prepoziția „pe”, deci grupul este complement prepozițional.

Înainte și după