Circumstanțialul de loc

Circumstanțialul de loc arată unde se petrece acțiunea sau spre unde se îndreaptă cineva. Întreabă „unde?”, „de unde?” ori „încotro?” pornind de la predicat. Poate fi exprimat printr-un adverb sau printr-un grup de cuvinte.

„Copiii aleargă în parc.” „În parc” răspunde la „unde aleargă?”. „Vin de acasă” răspunde la „de unde vin?”.

Păstrează același verb și schimbă locul: „în curte”, „la bibliotecă”, „acasă”. Spune ce parte a informației se modifică și dacă enunțurile rămân firești.

„Mara citește în parc” răspunde la „unde?”, iar „Vine de la școală” la „de unde?”. „Merge spre bibliotecă” arată direcția. În „Cartea este pe masă”, grupul „pe masă” arată locul; este alcătuit din prepoziție și substantiv, nu dintr-o locuțiune adverbială. Nu confunda locul acțiunii cu obiectul asupra căruia se face acțiunea.

Circumstanțialul de loc răspunde la mai multe întrebări. „Unde?” arată poziția: „în curte”, „acasă”. „Încotro?” sau „spre unde?” arată direcția: „spre școală”, „către pădure”. „De unde?” arată originea: „de la bibliotecă”, „din oraș”. „Până unde?” arată limita: „până la râu”. „Pe unde?” arată traseul: „prin pădure”. Aceste întrebări te ajută să nu confunzi locul cu alte informații.

Locul se exprimă prin adverb („acolo”, „aproape”), prin prepoziție și substantiv („sub masă”) sau prin locuțiune prepozițională („în fața casei”). El determină un verb, de aceea îl găsești punând întrebarea după predicat. Dacă determină un substantiv, este atribut: „casa din deal”.

Exemplu lucrat: Găsim circumstanțialele de loc din „Copiii au plecat de la școală și au mers spre parc”.

1. Pentru primul verb, „au plecat”: întrebăm „de unde?” și răspunde „de la școală”.
2. Pentru al doilea verb, „au mers”: întrebăm „spre unde?” și răspunde „spre parc”.
3. Ambele grupuri arată un loc legat de acțiune.

Concluzie: „de la școală” (origine) și „spre parc” (direcție) sunt circumstanțiale de loc.

Locul poate fi și figurat: „în gândurile mele”, „în inima ei”. Întrebarea „unde?” funcționează și atunci.

Circumstanțialul de loc se pune cu întrebări diferite după relația spațială: „unde?” (poziție: „în curte”), „încotro?” (direcție: „spre bibliotecă”), „de unde?” (origine: „de la școală”, „de aici”), „până unde?” (limită: „până la râu”) și „pe unde?” (parcurs: „prin pădure”).

Cele mai frecvente realizări sunt adverbul de loc („aici”, „acolo”, „oriunde”, „aproape”), substantivul cu prepoziție („în parc”, „sub masă”), prepoziția compusă („de pe masă”, „dintre pomi”) și locuțiunea prepozițională cu genitiv („deasupra raftului”, „în fața casei”). Poate fi și o propoziție, în frază: „Merg unde mergi și tu” (circumstanțială de loc). Verbul determinat poate fi de acțiune sau „a fi” cu sens de aflare: în „Ion este în parc”, „este” este predicat verbal (are sensul „se află”), iar „în parc” este circumstanțial de loc.

Capcane:

• același grup poate avea altă funcție: „Mă gândesc la mare” are complement prepozițional, iar „Merg la mare” are circumstanțial de loc;
• circumstanțialul de loc determină verbul, iar atributul determină substantivul: în „casa din vale”, „din vale” este atribut;
• locul nu este obiectul acțiunii: în „A pus mapa sub masă”, „mapa” este complement direct, iar „sub masă” este circumstanțial de loc.

Exemplu: în „Pe raftul de sus stăteau trei cărți vechi”, „pe raftul de sus” răspunde la „unde stăteau?” și este circumstanțial de loc; „de sus” este atribut adverbial pentru „raftul”, iar „cărți” este subiect.

Exemplu lucrat: În care propoziție grupul subliniat este circumstanțial de loc? a) Mă gândesc la vacanță. b) Merg la mare. c) Cartea de istorie este nouă. d) Vorbim despre carte. În a, „la vacanță” este complement prepozițional; în c, „de istorie” este atribut; în d, „despre carte” este complement prepozițional. În b, „la mare” arată direcția deplasării. Răspuns: b.

Greșeli frecvente

• Greșit: „În parc” din „Aleargă în parc” numit timp.
  Corect: Răspunde la „unde?” și arată locul.
• Greșit: „Acasă” din „Vin acasă” numit complement direct.
  Corect: Răspunde la „unde?” și este circumstanțial de loc.
• Greșit: Grupul „pe masă” din „Cartea este pe masă” este complement direct, pentru că seamănă cu un obiect.
  Corect: Este circumstanțial de loc, pentru că răspunde la „unde este cartea?”.

Înainte și după