Jurnalul

În jurnal scrii ce ți s-a întâmplat și ce ai simțit, intrare cu intrare, în ordinea zilelor. O pagină de jurnal are patru părți: data, locul (dacă contează), ce s-a întâmplat și ce ai simțit. Scrii la persoana I, de obicei la timpul trecut. Programa de gimnaziu cere o pagină de jurnal de cel mult 100 de cuvinte, pornind de la experiențe personale, apoi jurnalul de călătorie și jurnalul de lectură.

Exemplu: „Marți, 6 octombrie. Azi am învățat la ora de română despre rime. Am găsit singură două cuvinte care rimează: «floare» și «soare». M-am bucurat, pentru că învățătoarea m-a lăudat.”

Pentru a scrie o pagină, parcurge pașii:

1. Scrie data în partea de sus.
2. Alege cel mai important lucru din zi.
3. Spune ce s-a întâmplat, în ordine: întâi, apoi, la sfârșit.
4. Adaugă o propoziție despre ce ai simțit și de ce.
5. Citește pagina și verifică dacă se înțelege ziua ta.

Exemplu rezolvat — din notițe în pagină. Notițe: „sâmbătă, parc, prietena a căzut de pe bicicletă, m-am speriat, ea a râs.” Pas 1: „Sâmbătă, 10 octombrie.” Pas 2: faptul principal, căderea. Pas 3: „Am mers în parc cu Ioana. Ea a căzut de pe bicicletă, apoi s-a ridicat.” Pas 4: „M-am speriat, dar ea a râs și mi-a trecut.”

Tipuri de jurnal. Jurnalul intim păstrează întâmplări și gânduri personale; jurnalul de călătorie fixează locuri și experiențe; jurnalul de lectură notează ce ai citit și cum ai înțeles; jurnalul ficțional este atribuit unui personaj. Programa de liceu recomandă, pentru studiul jurnalului și al memoriilor, autori ca Mihail Sebastian (jurnalul 1935–1944), Mircea Eliade și N. Steinhardt. Datarea și persoana I fac intrarea ușor de recunoscut.

Structura unei intrări. O intrare are de obicei data, o relatare și o reflecție. Relatarea spune faptele, la trecut. Reflecția spune ce gândești acum despre ele, de multe ori la prezent. Alternanța celor două timpuri arată distanța dintre ce s-a întâmplat și ce înțelegi despre întâmplare. O notă retrospectivă, scrisă mai târziu, poate compara prima reacție cu cea de acum.

Limbajul. Jurnalul este scris pentru sine, deci poate fi mai liber: propoziții scurte, adresări către jurnal sau către un cititor imaginar, întrebări retorice. Un jurnal școlar păstrează totuși corectitudinea ortografiei și o ordine clară. Distingi observația (ce ai văzut sau auzit) de interpretare (ce crezi tu despre asta).

Exemplu lucrat — jurnal de lectură pentru „Moara cu noroc”. Cerința: „Notează o intrare despre sosirea lui Lică la han.” Pas 1: aleg episodul; la han vine Lică Sămădăul, descris ca om de treizeci și șase de ani, înalt, uscățiv, cu ochii mici și verzi. Pas 2: notez faptul fără să copiez replici lungi: Lică spune că întreabă de cârciumar și vrea să vorbească chiar cu el. Pas 3: adaug reacția mea. Intrarea: „14 octombrie. Am citit sosirea lui Lică la han. Autorul îl arată înalt, uscățiv și cu ochi mici și verzi; el nu stă la vorbă, ci cere să vorbească direct cu cârciumarul. Mi s-a părut un om obișnuit să fie ascultat. Vreau să urmăresc cum se poartă Ghiță față de el.” Data, episodul și reflecția fac din text o însemnare de lectură, nu un rezumat al nuvelei.

Exemplu lucrat — jurnal de călătorie. „Brașov, 3 iulie. Am urcat cu telecabina pe Tâmpa. De sus, orașul părea o machetă cu acoperișuri roșii. Mi-a fost puțin frică, dar mama m-a ținut de mână. Mâine vrem să vedem Biserica Neagră.” Intrarea are locul, data, fapta și emoția, iar detaliul „acoperișuri roșii” face scena vizibilă.

Jurnalul ca sursă și ca text editat. Un jurnal publicat nu este o fereastră transparentă: autorul a ales ce păstrează, iar editorii pot tăia sau corecta. Dialogul reconstruit din memorie nu este o transcriere, deoarece replicile reținute pot diferi de cele rostite. O pauză de mai multe zile arată o pauză în scriere, nu lipsa întâmplărilor. Când scrii despre persoane reale într-un jurnal care va fi public, le protejezi datele sensibile. Ca sursă istorică, jurnalul oferă o perspectivă parțială și o memorie selectivă, deci îl confrunți cu alte surse.

Jurnal și alte texte. Autobiografia este o povestire retrospectivă a unei vieți, scrisă după întâmplări; jurnalul se scrie în intrări apropiate de trăire. Un raport oficial cere număr de înregistrare și ton neutru; jurnalul admite reflecția personală.

Fișe de lucru: jurnal

Două fișe despre jurnal, cu exerciții de alegere și de scriere. Fiecare fișă are șase sarcini și cheia pe ultima pagină a PDF-ului.

• 

  Jurnalul — exerciții

  Deschide fișa
• 

  Jurnalul — aplică ce ai învățat

  Deschide fișa

Greșeli frecvente

• Greșit: O pagină de jurnal are numai „Mi-a plăcut”.
  Corect: Notez întâmplarea ori fragmentul care a produs sentimentul.
• Greșit: O însemnare atribuită unui personaj ar fi jurnalul personal al autorului.
  Corect: Disting vocea personajului de persoana care a scris opera.
• Greșit: Un jurnal este un rezumat al unei cărți citite.
  Corect: Jurnalul de lectură cuprinde data, ce ai citit și ce ai simțit sau ai înțeles; nu repovestește toată cartea.
• Greșit: Scriu jurnalul ca pe o scrisoare, cu „Dragă prietene, te rog să-mi răspunzi”.
  Corect: Jurnalul nu cere răspuns; formula „Dragă jurnalule” este opțională.

Înainte și după