Interviul scris

Într-un interviu, o persoană pune întrebări, iar alta răspunde. Textul are titlu, o introducere care prezintă interlocutorul, întrebări și răspunsuri marcate cu numele sau inițialele celor doi, apoi o încheiere. O întrebare deschisă cere explicații („Cum ai ales?”), iar una închisă cere un răspuns scurt („Ai ales singur?”). La un interviu real, nu inventezi răspunsuri. La un exercițiu despre un personaj, marchezi clar că interviul este imaginar și construiești răspunsurile numai din ce spune textul.

Model rezolvat — interviu imaginar cu Dănilă Prepeleac: Răspunsurile se sprijină pe povestea lui Ion Creangă, iar interviul în întregime este inventat pentru exercițiu și nu trebuie prezentat drept citat din poveste.

Titlu: „Cum au ajuns boii lui Dănilă pe un car?” Introducere: „L-am întrebat pe Dănilă despre drumul lui spre iarmaroc.” Reporter: „Cine te-a sfătuit să mergi la iarmaroc?” Dănilă: „Fratele meu cel mare. Mi-a zis să vând boii și să cumpăr alții mai mici, plus un car.” Reporter: „Ai ajuns la iarmaroc?” Dănilă: „Nu. Pe drum am întâlnit un om cu un car care parcă mergea singur și am dat boii pe el.” Reporter: „De ce ai făcut schimbul?” Dănilă: „Nu voiam să mai port grija boilor.” Încheiere: „Îi mulțumim pentru răspunsuri.” Prima întrebare cere o persoană, a doua o informație scurtă, a treia un motiv.

Pentru a pregăti un interviu, parcurge pașii:

1. Alege persoana și scopul: ce vrei să afli despre ea?
2. Scrie 5–6 întrebări, în ordine, de la simplu la dificil.
3. Folosește întrebări deschise, care cer explicații („Cum ai început?”), nu doar răspunsuri „da” sau „nu”.
4. Pune o singură întrebare odată.
5. La redactare, marchează clar cine vorbește și păstrează sensul răspunsurilor.

Exemplu lucrat — din întrebare închisă în întrebare deschisă: Reporterul vrea să afle ce citește un elev și scrie: „Îți place să citești?” Elevul poate răspunde doar „Da”, iar interviul nu află nimic nou. Reformulăm: „Ce cărți citești cel mai des și ce te atrage la ele?” Întrebarea cere un titlu și un motiv. A doua întrebare, „Ce ai citit în ultima lună?”, poate primi o enumerare; o completăm cu „Ce ți-a rămas în minte din ultima carte?”. Concluzie: întrebările care încep cu „ce”, „cum”, „de ce” aduc mai multe informații decât cele cu răspuns „da” sau „nu”.

Verifică la final: ai pus titlul? ai prezentat interlocutorul? răspunsurile sunt atribuite corect? ai încheiat cu o formulă de mulțumire?

Greșeli frecvente

• Greșit: Pun două întrebări diferite în aceeași frază și nu știu ce răspuns am primit.
  Corect: Separ întrebările.
• Greșit: Atribui interlocutorului o idee pe care nu a spus-o.
  Corect: Păstrez sensul răspunsului și indic dacă l-am scurtat.
• Greșit: Scriu pe un rând „Cine ești și ce faci și de ce?”
  Corect: Împart în trei întrebări separate, ca persoana intervievată să poată răspunde la fiecare.

Înainte și după