Descrierea scrisă

O descriere arată cum este un loc, un obiect, un fenomen ori o persoană. Pentru un loc, alegi o ordine a privirii: de la depărtare spre aproape. Pentru o persoană, alcătuiești un portret: cel fizic spune cum arată, cel moral arată prin fapte și gesturi cum este. Când te descrii pe tine, scrii un autoportret. Folosești detalii pe care cititorul le poate vedea, auzi ori simți.

Pentru un obiect, descrii forma, culoarea și întrebuințarea: „Penarul meu e dreptunghiular, albastru, și ține creioanele la un loc.” Pentru un fenomen, arăți cum începe și ce schimbă în jur: „Cerul se întunecă, vântul ridică praful, apoi cad primii stropi.” O emoție nu o numești, ci îi arăți semnele: nu „mi-e frică”, ci „inima îmi bate repede și mâinile îmi îngheață”.

Model rezolvat — portret după „Bunica” de Barbu Ștefănescu Delavrancea: „Bunica este o femeie înaltă și slabă, cu părul alb și ondulat, cu ochi căprui și buze strânse. Nu scoate mâna din sân până nu ghicește nepotul ce ascunde acolo, iar la sfârșit îi dă părul în sus și îl sărută pe frunte.” Prima propoziție dă portretul fizic; a doua arată prin gesturi blândețea și jocul dintre bunică și nepot (portretul moral). Trăsăturile sunt cele din text, dar propozițiile sunt ale mele.

Model de peisaj după „Revedere” de Mihai Eminescu: „Iarna, codrul ascultă viscolul, care îi rupe crengile, astupă apele și troienește cărările. Vara, pe cărarea spre izvor, femeile își umplu cofeile și cântă doina.” Am ales ordinea anotimpurilor (iarna, apoi vara) și elementele naturale (viscol, ape, cărări, izvor), fără să confund formularea mea cu versurile poetului.

Pentru a scrie o descriere, parcurge pașii:

1. Alege ce descrii și stabilește un punct de pornire.
2. Alege o ordine: de sus în jos, de la stânga la dreapta sau de aproape la departe.
3. Notează detalii: culori, forme, sunete, mirosuri.
4. Leagă detaliile cu cuvinte de loc („lângă”, „în fața”, „deasupra”).
5. Recitește și scoate detaliile care nu ajută imaginea.

Descrierea literară apare în proză („Bunica”) și în versuri („Revedere”). Într-o narațiune, un pasaj descriptiv oprește acțiunea și arată locul sau personajul. Substantivele numesc lucrurile, iar adjectivele le precizează: „un măr roșu, lucios” spune mai mult decât „un măr frumos”.

Fișe de lucru: descrierea scrisă

Două fișe despre descrierea scrisă, cu exerciții de alegere și de scriere. Fiecare fișă are șase sarcini și cheia pe ultima pagină a PDF-ului.

• 

  Descrierea scrisă — exerciții

  Deschide fișa
• 

  Descrierea scrisă — aplică ce ai învățat

  Deschide fișa

Greșeli frecvente

• Greșit: Adun detalii fără ordine.
  Corect: Aleg o direcție a privirii și o păstrez.
• Greșit: Într-un portret scriu doar „este bună”.
  Corect: Adaug un gest din care cititorul poate înțelege bunătatea.
• Greșit: Scriu „Este frumos” și consider că am descris.
  Corect: Adaug detalii precise (culoare, formă, mărime, sunet) care îl ajută pe cititor să își închipuie lucrul.

Înainte și după