Conspectul

Un conspect păstrează pe scurt ideile unei surse, în ordinea și în ierarhia ei. Notezi sus titlul și sursa, apoi ideile principale și, sub fiecare, ideile secundare. Folosești cuvintele tale (parafraza); ce preiei întocmai scrii între ghilimele, cu sursa. Părerea ta despre text nu intră în conspect.

Conspectul se deosebește de rezumat și de notițe. Rezumatul redă esențialul într-un text scurt și continuu. Notițele sunt notări rapide, pentru uz personal. Conspectul păstrează structura sursei: titlul, ideile principale, ideile secundare și legătura dintre ele.

Cum îl alcătuiești: citești întâi tot textul; subliniezi teza și ideile principale; notezi termenii-cheie; grupezi exemplele sub ideile pe care le susțin; reformulezi fiecare grup într-un enunț propriu. Forma: titlul și sursa sus, ideile principale cu numere sau litere, subideile cu liniuțe. Poți folosi abrevieri convenite („ex.” pentru exemplu), numai dacă le înțelege și un cititor atent. Citatele se scriu între ghilimele și cu sursa.

Model rezolvat — conspect pentru Titu Maiorescu, „În contra direcției de astăzi în cultura română” (1868) (textul):

1. Punctul de plecare: Maiorescu răspunde revistei Transilvania, care îi replicase că a cere gramatică și ortografie este ca „baba” care se piaptănă în timp ce „satul arde”. Din răspuns scoate o idee mai largă despre întreaga cultură a vremii.
2. Teza: viciul fundamental al culturii românești este neadevărul; societatea a preluat formele civilizației occidentale fără fundamentul lor.
   • Cauza: tinerii școliți în Occident au văzut „formele de deasupra”, nu și temeliile istorice; mobilul a fost vanitatea de a părea egali cu alte popoare.
   • Dovezi din începutul culturii moderne: istoria lui Petru Maior (1812), Lexiconul de la Buda (1825) și Tentamen criticum (1840).
   • Dovezi din instituții: au apărut jurnale înaintea publicului care să le citească, școli prin sate înaintea învățătorilor și universități înaintea profesorilor capabili.
3. Adevărurile pe care le formulează: mediocritățile trebuie descurajate, nu încurajate; „forma fără fond nu numai că nu aduce nici un folos, dar este de-a dreptul stricăcioasă”.
4. Concluzia: un popor poate trăi o vreme fără cultură, dar nu poate trăi cu o cultură falsă.

Fraza din punctul 3 este citat exact, deci stă între ghilimele; restul conspectului este parafrază. Pașii: am subliniat teza, am grupat exemplele sub argumentele lor, am păstrat ordinea din sursă. Dacă adaug pagina ediției folosite pentru un eseu, o iau din ediția respectivă, nu din pagina online.

Exemplu lucrat — aceeași sursă, conspect pe două coloane. Maiorescu numește trei lucrări ca „falsificări” la începutul culturii noastre moderne:

Tabelul păstrează relația dintre idee și dovadă. O dovadă care nu se leagă de nicio idee probabil nu este esențială. Verifici apoi conspectul cu trei întrebări: are fiecare idee principală cel puțin o dovadă? Ordinea este cea din sursă? Este vreo propoziție care exprimă părerea mea, nu a autorului?

Greșeli frecvente

• Greșit: Copiez pagina întreagă și o numesc conspect.
  Corect: Aleg ideile centrale și păstrez ierarhia lor.
• Greșit: Trec un exemplu secundar drept teza întregului eseu.
  Corect: Separ ideea centrală de dovezile care o sprijină.
• Greșit: Un conspect conține părerea mea despre text.
  Corect: Conspectul redă ideile sursei în ordinea ei; părerea personală merge separat, marcată ca atare.
• Greșit: Preiau o frază a autorului fără ghilimele, ca și cum ar fi a mea.
  Corect: O pun între ghilimele cu sursa sau o reformulez cu cuvintele mele.

Înainte și după