Punctuația frazei

Fraza este un enunț cu mai multe propoziții, iar semnele de punctuație arată cum se leagă ele între ele. Caută întâi verbele: fiecare verb la mod personal formează o propoziție. Apoi vezi ce leagă propozițiile și alege semnul potrivit.

Verbele la infinitiv sau la participiu nu formează propoziții separate: în „Am început să citesc” sunt două propoziții (am început, să citesc), dar în „Am citit cartea terminată” este una singură. Pașii de lucru sunt:

1. Subliniază verbele la mod personal și numără propozițiile.
2. Desparte propozițiile cu o bară oblică, în gând sau pe ciornă.
3. Caută cuvântul care leagă propozițiile: „dar”, „iar”, „deci”, „care”, „când”, „dacă”.
4. Pune virgulă înaintea conjuncțiilor adversative („dar”, „iar”, „însă”) și între propozițiile juxtapuse.
5. Dacă subordonata stă înaintea regentei, desparte-le prin virgulă.

Exemple. „Am plecat devreme, dar am ajuns târziu.” are două propoziții legate prin „dar”, deci virgula stă înainte de „dar”. „Când a sunat clopoțelul, am ieșit.” începe cu subordonata (o propoziție de timp), așa că ea se desparte de regentă prin virgulă. „A venit, a văzut, a învins.” are trei propoziții juxtapuse, fără cuvânt de legătură, deci virgulele țin locul conjuncțiilor. În „Ana citește și Mara scrie”, „și” adaugă o propoziție, iar între cele două propoziții nu apare virgulă.

Punctul și virgula (;) separă părți mai ample, mai ales când ele conțin deja virgule: „Ana a adus mere, pere și prune; Radu a adus pâine, lapte și apă.” Nu îl pune după fiecare pauză a vorbirii; arată mai întâi care părți se leagă. Două puncte anunță o explicație sau o enumerare.

Exemplu lucrat: punem semnele în „Dacă vei exersa în fiecare zi vei reuși dar nu vei reuși peste noapte”. Fraza are trei propoziții: „Dacă vei exersa în fiecare zi” (subordonata condițională antepusă), „vei reuși” (principala) și „dar nu vei reuși peste noapte” (coordonata adversativă). Rezultat: „Dacă vei exersa în fiecare zi, vei reuși, dar nu vei reuși peste noapte.”

Coordonarea. Propozițiile legate prin „dar”, „iar”, „însă”, „ci”, „deci”, „așadar” se despart prin virgulă: „Nu am tăcut, ci am răspuns pe loc.” Înaintea lui „și”, „sau”, „ori” nu se pune virgulă în coordonarea simplă: „Radu a citit lecția și a rezolvat exercițiile.” Propozițiile juxtapuse, fără cuvânt de legătură, se despart prin virgulă: „Vântul a stat, ploaia a încetat, cerul s-a limpezit.”

Subordonarea. Subordonata circumstanțială care stă înaintea regentei se desparte de ea prin virgulă: „Când s-a terminat ora, am ieșit.” Subiectiva, predicativa și completivele nu se despart de regentă: „Este bine că ai venit”, „Planul este să plecăm”, „Cine știe răspunsul ridică mâna.” Virgula apare abia înaintea unei coordonate adversative: „Știu că ai dreptate, dar nu pot face nimic.”

Atributiva. Determinativa nu se izolează: „Cartea pe care o citesc este nouă.” Explicativa se izolează între virgule: „Cartea, pe care am primit-o ieri, este nouă.” Fără virgule, „Mara care locuiește în Iași a câștigat concursul” ar alege o Mara dintre mai multe, adică propoziția ar fi determinativă; cu virgule, propoziția doar adaugă o informație despre o Mara cunoscută.

Propozițiile intercalate (incidente sau subordonate mutate în interiorul regentei) se închid între virgule: „Elevul, când a văzut profesorul, s-a ridicat.” Linia de pauză izolează o precizare cu mai mult relief decât virgulele.

Pentru a verifica punctuația unei fraze, parcurge pașii:

1. Numără propozițiile după verbele la mod personal.
2. Pentru fiecare pereche vecină, stabilește relația: coordonare, subordonare sau juxtapunere.
3. Aplică regula: virgulă la coordonarea cu „dar”, „iar”, „însă”, „ci”; virgulă la subordonata antepusă; virgule la propozițiile intercalate; fără virgulă la completive.
4. Citește fraza încă o dată și verifică dacă virgulele nu despart subiectul de predicat.

Aplicăm pașii la „Mara, care a câștigat concursul, a mulțumit profesorilor, iar noi am aplaudat.” Sunt trei propoziții: „Mara a mulțumit profesorilor”, atributiva explicativă „care a câștigat concursul” și coordonata „iar noi am aplaudat”. Atributiva se închide între virgule, iar coordonata cu „iar” cere virgulă înainte.

Exemplu lucrat: punem semnele în „Radu care locuiește lângă noi a venit și ne-a ajutat”. Sunt trei propoziții: „Radu a venit”, „care locuiește lângă noi” (atributivă explicativă, intercalată) și „ne-a ajutat” (coordonată prin „și”, fără virgulă). Rezultat: „Radu, care locuiește lângă noi, a venit și ne-a ajutat.”

Exemplu lucrat: punem semnele în „Nu am venit pentru că am vrut ci pentru că a trebuit”. Fraza are patru propoziții, iar „ci” cere virgulă înaintea lui: „Nu am venit pentru că am vrut, ci pentru că a trebuit.”

Itemurile cer să alegi varianta corect punctuată sau să justifici o virgulă. Regulile de reținut:

• Subordonata circumstanțială postpusă nu se desparte în mod obișnuit de regentă, dar concesiva postpusă și cea cu valoare explicativă se despart: „A plecat, deși ploua.”
• Între propoziții coordonate copulativ simple, fără repetarea conjuncției, nu se pune virgulă; când „și” se repetă, se pune: „Și râdea, și cânta.”
• Atributiva explicativă se izolează, iar cea determinativă nu: virgulele schimbă sensul frazei.
• Virgula nu se pune ca la pauza vorbirii, ci după structura frazei. Ea stă înaintea lui „dar”, nu după el: „Era târziu, dar am continuat.”

Exemplu lucrat: punem semnele în „Când am ajuns la gară trenul plecase dar am găsit altul”. Fraza are trei propoziții: „Când am ajuns la gară” (circumstanțială antepusă), „trenul plecase” (principală) și „dar am găsit altul” (coordonată adversativă). Rezultat: „Când am ajuns la gară, trenul plecase, dar am găsit altul.”

Exemplu lucrat: care variantă este corectă? a) Elevul care a câștigat concursul, a primit premiul. b) Elevul care a câștigat concursul a primit premiul. c) Elevul, care a câștigat concursul a primit premiul. Atributiva spune care elev, deci nu se izolează, iar o virgulă nu poate sta între subiect și predicat. Răspuns: b.

Greșeli frecvente

• Greșit: „Dacă plouă rămânem acasă.”
  Corect: „Dacă plouă, rămânem acasă.”
• Greșit: „Cred, că ai dreptate.”
  Corect: „Cred că ai dreptate.”; completiva directă nu se desparte de regentă prin virgulă.
• Greșit: „Am vrut să vin dar n-am putut.”
  Corect: „Am vrut să vin, dar n-am putut.”; virgula stă înaintea lui „dar”.
• Greșit: „Elevul care a câștigat concursul, a primit premiul.”
  Corect: „Elevul care a câștigat concursul a primit premiul.”; virgula nu desparte subiectul de predicat.

Înainte și după