Ioan Slavici

Ioan Slavici construiește proza realistă din fapte sociale și alegeri morale. Nuvelele „Popa Tanda” (scrisă în 1873, publicată în 1875) și „Pădureanca” (1884) urmăresc munca, statutul social și alegerile personajelor. „Moara cu noroc” a apărut în „Novele din popor” (1881), iar romanul „Mara” a fost publicat întâi în revistă, în 1894, apoi în volum, în 1906. Personajele lui nu sunt simple exemple ale binelui sau răului: dorințele lor se ciocnesc de familie, bani, reputație și reguli ale comunității. În „Moara cu noroc”, Ghiță își pune căsnicia în primejdie când caută câștigul și acceptă influența lui Lică Sămădăul.

„Moara cu noroc”. Familia lui Ghiță se mută la han, iar începutul aduce prosperitate. Apariția lui Lică schimbă raporturile: Ghiță îi ascunde Anei afacerile, încearcă să-și păstreze banii și caută simultan sprijinul căprarului Pintea. Conflictul exterior cu Lică se dublează cu un conflict interior: siguranța familiei împotriva setei de îmbogățire. Finalul, cu hanul ars și cu moartea lui Ghiță, a Anei și a lui Lică, arată cât de departe au ajuns personajele de sfatul soacrei lui Ghiță, rostit chiar la început: „nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit”.

„Mara”. Romanul urmărește o mamă, văduvă, care muncește pentru viitorul copiilor ei, Persida și Trică. Realismul se vede în ocupații, în spațiul târgului și în felul în care statutul social modelează relațiile. Persida și Națl trec prin conflicte familiale și confesionale, fără ca romanul să reducă iubirea la o formulă morală unică.

Trăsăturile prozei.

• Realismul: personajele sunt oameni obișnuiți din lumea satului și a târgului transilvănean, cu ocupații precise.
• Moralismul: faptele au consecințe, iar autorul urmărește legătura dintre alegere și destin.
• Observația psihologică: gândurile și temerile personajelor se deduc din fapte și din replici.
• Naratorul: în „Moara cu noroc” relatează la persoana a III-a, fără comentarii excesive, iar în „Popa Tanda” folosește un ton oral, cu adresări și urări.

Teme și motive: munca, banii, familia, comunitatea, prețul compromisului. În „Popa Tanda”, preotul Trandafir schimbă satul prin muncă și exemplu; în „Mara”, protagonista muncește pentru copii; în „Moara cu noroc”, dorința de câștig duce la tragedie.

Slavici și Junimea. Autorul a debutat în „Convorbiri literare” în 1871, cu comedia „Fata de birău”, iar „Popa Tanda” a apărut în aceeași revistă în 1875; a fost susținut de Maiorescu, dar proza lui păstrează un fond moral propriu, legat de lumea Ardealului. Față de Creangă, care povestește cu umor, și de Caragiale, care satirizează prin dialog, Slavici construiește conflicte morale în care alegerea personajului contează.

Exemplu lucrat 1 — portretul lui Lică în „Moara cu noroc”. Lică este înfățișat ca „un om de treizeci și șase de ani, înalt, uscățiv și supt la față, cu mustața lungă, cu ochii mici și verzi”, porcar, „însă dintre cei ce poartă cămașă subțire și albă”. Pași: (1) trăsăturile fizice (uscățiv, supt la față, sprâncene împreunate) sugerează asprime și viclenie; (2) costumul bogat arată că nu este un porcar obișnuit, ci un om cu putere; (3) concluzie: portretul pregătește rolul lui în intrigă, cel de tentație și de primejdie pentru Ghiță.

Exemplu lucrat 2 — alegere și consecință în „Popa Tanda”. Preotul Trandafir este trimis „popă-n Sărăceni”, într-un sat al cărui nume sună rău: „Un sat «Sărăceni» pe o vale «seacă»”. El nu doar îndeamnă, ci se apucă de muncă: cumpără cai și car, își face grajd și își lucrează pământul. Pași: (1) mediul este sărăcia; (2) alegerea eroului este munca personală; (3) consecința este că exemplul lui schimbă atitudinea comunității. Concluzia este morală, dar se sprijină pe fapte.

Pași pentru comentariu. Stabilești mediul social, alegerea care declanșează conflictul, consecințele și felul în care naratorul le prezintă.

Greșeli frecvente

• Greșit: Ghiță este sărac de la început până la sfârșit, deci banii nu îi schimbă viața.
  Corect: Hanul prosperă, dar câștigul îi amplifică dependența de Lică.
• Greșit: „Mara” a apărut în volum în 1894.
  Corect: În 1894 a început publicarea în revistă; volumul a apărut în 1906.
• Greșit: Slavici împarte personajele în buni și răi, fără nuanțe.
  Corect: Personajele sunt complexe: dorințele lor se ciocnesc cu familia, banii și regulile comunității.
• Greșit: „Moara cu noroc” a apărut în „Convorbiri literare”.
  Corect: A apărut în volumul „Novele din popor” (1881).

Înainte și după