Popa Tanda, de Ioan Slavici: rezumat

Rezumatul pe scurt

Părintele Trandafir, fiul dascălului Pintilie din Butucani, este mutat ca pedeapsă în Sărăceni, un sat sărac în care popii nu rămâneau mai mult de câteva zile. Vrea să-i facă pe oameni harnici și încearcă pe rând predica, sfatul, batjocura și ocara, până când sătenii se plâng episcopului, care îi dă dreptate preotului. Cu soția bolnavă și fără venituri, el începe să-și facă gospodăria: își lipește casa, o acoperă cu stuf, face gard, straturi și ogor, își cumpără cai și car și împletește leși și rogojini de vândut la târg. Sătenii îi spun întâi omul dracului. Peste ani, când Sărăcenii s-au schimbat, preotul bătrân se joacă cu nepoții, iar oamenii îl numesc omul lui Dumnezeu.

Tema, personajele și comentariul sunt în lecția „Ioan Slavici”.

Rezumatul pe capitole

Capitolul I

Părintele Trandafir, fiul răposatului dascăl Pintilie, este un preot învățat și harnic, dar prea drept la vorbă. După ce se pune rău cu protopopul, e mutat din Butucani la Sărăceni, un sat sărac de pe Valea-Seacă. Vrea să-i facă pe oameni harnici: ține o predică despre fiul rătăcit, apoi umblă cu sfaturi din casă în casă, trece la batjocură și la ocară, iar sătenii îi pun porecla Popa Tanda. Oamenii se plâng protopopului și episcopului, dar episcopul îi dă dreptate preotului. Acasă îl așteaptă preoteasa bolnavă, copiii mici și o casă în ruină, iar în biserică Trandafir se roagă plângând.

Capitolul II

Slujba nu-l hrănește, așa că Trandafir începe să-și facă gospodăria. Un țigan îi lipește casa cu lut, iar el o acoperă cu stuf și îngrădește curtea cu spini. Preoteasa face straturi cu legume, apoi preotul seamănă porumb și, cu plugul lui Marcu și boii lui Mitru, ară și dosul casei. Își cumpără cai și un car, îl ia slugă pe clopotarul Cozonac și, înainte de Paști și de Rusalii, împletește leși și rogojini pe care le vinde la târg. De Rusalii casa e albă, ferestrele sunt întregi, iar preotul cântă în biserică mai frumos ca oricând. Sătenii repetă: „Popa e omul dracului!” (Wikisource, cap. II).

Capitolul III

Au trecut mulți ani. Drumul spre Sărăceni, bine făcut și mărginit de nuci, e plin de oameni cu care de var, poame și lemne lucrate, iar de departe se văd biserica albă și turnul care sclipește. Totul s-a schimbat în sat, dar nu și părintele Trandafir, rămas vesel și harnic, deși are părul cărunt. Seara, pe laița din fața casei, se joacă cu nepoții. Vine de la vecernie ginerele lui, părintele Coste, apoi vecinul Marcu, prieten vechi. Un sătean care trece îi urează: „Ține-l, Doamne, la mulți ani, că este omul lui Dumnezeu!” (Wikisource, cap. III).

Personajele

• Părintele Trandafir (Popa Tanda) — preotul mutat la Sărăceni, care schimbă satul prin muncă și exemplu.
• Dascălul Pintilie — tatăl preotului, cântăreț vestit din Butucani, amintit la început.
• Preoteasa — soția preotului, bolnavă la sosirea în sat, apoi aliata lui în gospodărie.
• Măriuca — cea mai mică fiică a preotului, care apare la sfârșit ca mamă.
• Marcu Florii Cucului — vecinul preotului, om sfătos, care îl ajută la împletit și rămâne prieten vechi.
• Mitru Cătănaș — vecinul care are boii cu care se arată pământul.
• Cozonac — clopotarul, care devine slugă la preot.
• Părintele Coste — ginerele preotului, preot și el, care apare în finalul nuvelei.
• Episcopul — cel care îi dă dreptate preotului când sătenii se plâng.

Întrebări frecvente