Lucian Blaga

Lucian Blaga a publicat „Poemele luminii” în 1919, apoi „Pașii profetului” (1921), „În marea trecere” (1924) și „Lauda somnului” (1929). Poezia sa modernistă leagă iubirea, lumina, timpul și misterul lumii. „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”, poemul care deschide primul volum, este o artă poetică: vocea lirică alege o cunoaștere care păstrează și adâncește misterul, în loc să îl reducă la o explicație rece.

Filosofia care stă în spatele poemului. Blaga a fost și filosof. El deosebește două feluri de a cunoaște lumea: cunoașterea paradisiacă, rațională, care explică și reduce misterul, și cunoașterea luciferică, care adâncește misterul și îl face mai bogat. „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” ilustrează a doua: vocea lirică își asumă o cunoaștere care sporește taina, nu o distruge.

Cum se construiește poemul. Opoziția dintre „lumina mea” și „lumina altora” organizează textul. Lumina „altora” desemnează cercetarea care micșorează misterul; lumina „mea” este apropierea imaginativă și iubitoare de taine. Verbele fac diferența vizibilă: lumina altora „sugrumă vraja nepătrunsului ascuns”, pe când poetul spune despre sine „nu strivesc”, „nu ucid” și „sporesc a lumii taină”. Misterul se așază în flori, ochi, buze și morminte, adică în viață, iubire și moarte, iar finalul motivează alegerea prin iubirea față de lume. Poemul nu neagă știința; el spune ce rost are poezia. Vocea lirică vorbește la persoana I („eu”), deci poemul este o mărturisire subiectivă, nu o demonstrație. Titlul volumului, „Poemele luminii”, arată că lumina este simbolul central al începutului lui Blaga: aici ea nu înseamnă claritate rațională, ci sporirea tainei.

Metafora corolei. „Corola de minuni” este un întreg delicat, ca o floare, alcătuit din taine. A o strivi înseamnă a o reduce prin explicații; eul liric o păstrează întreagă, de aceea textul este o artă poetică.

Versificația. Poemul este scris în vers liber, fără rimă și cu versuri de lungimi inegale. Echilibrul vine din antiteza dintre cele două lumini și din reluarea verbelor; lipsa rimei nu înseamnă lipsa construcției, ci este o trăsătură modernistă.

Aceeași întrebare în dramă. În „Meșterul Manole” (1927), Blaga reia legenda mănăstirii care cere un sacrificiu: pentru ca zidul să stea, Manole o zidește pe Mira, soția lui. Conflictul dintre dorința de a crea și iubirea pentru om arată, în alt gen literar, aceeași preocupare pentru prețul pe care îl are cunoașterea sau creația.

Exemplu lucrat — verbele din poem. Cerință: dovedește că poemul opune două atitudini. Pași: (1) notezi verbele poetului: „nu strivesc”, „nu ucid”, „sporesc”; (2) notezi verbul atribuit „luminii altora”: „sugrumă” vraja nepătrunsului ascuns, adică o acțiune care micșorează misterul; (3) formulezi concluzia: opoziția nu este între lumină și întuneric, ci între o cunoaștere care reduce și una care adâncește.

Exemplu lucrat — plan de eseu. La Bac, pentru arta poetică, ordinea poate fi: modernismul (vers liber, lipsa rimei, simbolul luminii), tema cunoașterii, opoziția celor două lumini, metafora corolei, relația dintre titlu, incipit și final. Fiecare idee primește un citat scurt și o explicație proprie.

Greșeli frecvente

• Greșit: Lumina „mea” din arta poetică este lumina fizică a soarelui.
  Corect: Este o imagine pentru felul poetic de a cunoaște lumea.
• Greșit: Poemul „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” nu este o artă poetică, pentru că nu vorbește despre rime.
  Corect: Este artă poetică prin felul în care vocea lirică își definește atitudinea față de cunoaștere și creație; versul liber face parte din această atitudine.
• Greșit: Blaga respinge știința în poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”.
  Corect: Poemul vorbește despre rostul poeziei și despre un fel de cunoaștere care păstrează misterul, fără să nege știința.

Înainte și după