Ion Barbu

Ion Barbu, numele literar al matematicianului Dan Barbilian, a scris o poezie modernistă, în care simbolul și construcția contează mai mult decât confesiunea. Creația lui se împarte didactic în trei etape: parnasiană, baladică și orientală, ermetică. „Riga Crypto și lapona Enigel”, publicată în 1924 în revista „Contimporanul” și inclusă în „Joc secund” (1930), aparține etapei baladice și orientale. Poezia „Din ceas, dedus...”, din același volum, aparține etapei ermetice.

Cele trei etape. Etapa parnasiană (1919–1920, versuri din revista „Sburătorul”, ca „Lava” sau „Banchizele”) cultivă forma riguroasă, imaginea clară și stăpânirea emoției. Etapa baladică și orientală pune în versuri povești cu personaje fabuloase și decor exotic; din ea fac parte „După melci” (1921, în „Viața Românească”), „Riga Crypto și lapona Enigel” și „Isarlâk”. Etapa ermetică reunește poeme concentrate, cu sensuri greu de dedus, în „Joc secund”. Volumul „Joc secund” (1930) a rămas reprezentativ pentru etapa ermetică. Cronologic, el vine deci după poemul „După melci”, dar „secund” nu numără volumele: se referă la „al doilea joc”, cel al reflexiei.

Povestea baladei. Poemul este o poveste în ramă: la sfârșitul unei nunți, cineva îi cere menestrelului să spună „de lapona Enigel / Și Crypto, regele ciupearcă”. Crypto domnește peste ciuperci, în umbră și umezeală; Enigel, laponă născută în iarnă, spune „Mă-nchin la soarele-nțelept”. Soarele, care „sta / Svârlit în sus, ca un inel”, nu poate fi îndurat de Crypto: „Ascunsa-i inimă plesnește”. Menestrelul încheie povestea cu „nebunul rigă Crypto”, care rătăcește „cu măsălariță-mireasă”. Cele două personaje nu se pot uni, pentru că aparțin unor ordini diferite: umbra și soarele.

Alegoria. Crypto reprezintă cunoașterea limitată, legată de umbră și de materie, iar Enigel cunoașterea deschisă spre lumină. Balada este cultă, nu populară: povestea are un autor, un cadru construit și un limbaj elaborat. Ea se poate rezuma ca o poveste, cum nu poți face cu poemele ermetice din „Joc secund”.

Ermetismul. Un poem ermetic nu se înțelege la prima lectură: sintaxa este densă, cuvintele au sensuri speciale, iar imaginile sunt abstracte. Citirea cere urmărirea cuvintelor-cheie, a repetițiilor și a relațiilor dintre imagini. Barbu, matematician, construiește poemul ca pe o demonstrație.

Titlul „Joc secund”. Poemul „Din ceas, dedus...” începe cu un peisaj care „intră prin oglindă în mântuit azur” și ajunge la „un joc secund, mai pur”. Al doilea joc este imaginea din oglindă, mai curată decât realitatea. Titlul volumului sugerează deci poezia ca reflexie a lumii, nu ca descriere a ei.

Exemplu lucrat — opoziția umbră–soare: pentru Enigel, soarele este „înțelept” și îl venerează; pentru Crypto, aceeași lumină produce moartea. Aceeași forță are efecte opuse, în funcție de natura personajului. În analiză notezi pentru fiecare personaj locul (umbră sau soare), gestul și urmarea, apoi explici ce fel de cunoaștere reprezintă.

Exemplu lucrat — lectura unui text ermetic: în „Din ceas, dedus...” nu există personaje sau întâmplări. Cauți cuvintele care se repetă ca sens („oglindă”, „azur”, „apă”, „marea”) și vezi că toate țin de reflexie. Concluzia nu povestește, ci spune: poezia este un al doilea joc al lumii.

La Bac. Un eseu despre Barbu începe cu încadrarea (etapa, volumul, anul), apoi arată tema cunoașterii, rama narativă, opoziția umbră–soare și titlul. Nu reduce balada la o poveste de dragoste nefericită: nuanța decisivă este diferența de cunoaștere.

Greșeli frecvente

• Greșit: Crypto este atras de soare, iar Enigel caută umbra.
  Corect: Enigel se închină soarelui; Crypto rămâne legat de umbră și nu rezistă luminii.
• Greșit: Toată poezia lui Barbu este ermetică.
  Corect: Creația are trei etape; „Riga Crypto și lapona Enigel” aparține etapei baladice și orientale, iar ermetismul apare în poemele din „Joc secund”.
• Greșit: Titlul „Joc secund” înseamnă că volumul este al doilea volum publicat de Barbu.
  Corect: „Secund” se referă la jocul al doilea, cel al reflexiei din oglindă; ordinea cronologică (după poemul „După melci”, 1921) nu are legătură cu titlul.

Înainte și după