Verbele auxiliare

Verbele „a fi”, „a avea” și „a vrea” pot ajuta la formarea unor timpuri sau moduri compuse. Atunci se numesc auxiliare. Un verb auxiliar nu are sens de sine stătător: împrumută sensul verbului principal și arată doar timpul, modul sau diateza.

În „Am citit”, „am” ajută la formarea perfectului compus. În „Am o carte”, „am” arată posesia și nu este auxiliar; este verb predicativ. Citește întregul grup verbal înainte de a numi un verb.

Verbele auxiliare formează:

• „a avea”: perfectul compus („am cântat, ai cântat, a cântat, am cântat, ați cântat, au cântat”), condiționalul prezent („aș, ai, ar, am, ați, ar + cânta”) și viitorul popular („am să cânt”);
• „a fi”: condiționalul perfect („aș fi cântat”), conjunctivul perfect („să fi cântat”), viitorul anterior („voi fi cântat”) și diateza pasivă („este cântat”);
• „a vrea”: viitorul („voi cânta, vei cânta, va cânta, vom cânta, veți cânta, vor cânta”).

Dacă poți înlocui verbul cu un verb cu sens propriu („am” cu „posed”, „vrea” cu „dorește”), nu este auxiliar. De exemplu, în „Ei au răbdare”, „au” se poate înlocui cu „posedă” și este predicativ, iar în „Au citit”, înlocuirea nu are sens și „au” este auxiliar.

Scrie două enunțuri cu „am”: unul despre o acțiune trecută și unul despre un obiect pe care îl deții. Explică rolul lui „am” în fiecare.

Exemplu lucrat: Stabilim rolul lui „am” în „Am fost la bibliotecă”.

1. Observăm că „am” stă lângă „fost”, participiul verbului „a fi”.
2. „Am” nu înseamnă „posed”; ajută la formarea timpului.
3. „Am fost” este perfect compus al verbului „a fi”.

Concluzie: „am” este auxiliar, iar „fost” este verbul principal; împreună formează predicatul verbal „am fost”.

Exemplu lucrat: Stabilim rolul lui „va” în „Va citi mâine” și în „Vrea o carte”. În primul enunț, „va” + „citi” formează viitorul verbului „a citi”: „va” este auxiliar. În al doilea, „vrea” are sens propriu („dorește”) și este predicativ. Același verb, „a vrea”, are două roluri, după sensul pe care îl păstrează.

Verbul „a fi” poate fi și copulativ, nu doar auxiliar sau predicativ: în „Elevul este harnic”, „este” leagă subiectul de numele predicativ. „A fi” este auxiliar numai când ajută alt verb, ca în „este citit” (pasiv) sau „aș fi citit”. În „am fost”, auxiliarul este „am” (a avea), iar „fost” este verbul principal „a fi”, la participiu.

Auxiliarul nu este singur predicat: formează un predicat verbal împreună cu verbul de bază. Verbele auxiliare sunt formele lui a avea, a fi și a vrea care ajută la formarea timpurilor, modurilor și diatezei compuse.

La un item de examen, reține și ce rol are fiecare auxiliar în grup: în „aș fi citit”, „aș” (a avea) marchează condiționalul, „fi” (a fi) marchează perfectul, iar „citit” poartă sensul. Viitorul popular are două forme: „am să citesc” (a avea + conjunctiv) și „o să citesc” (particula „o” + conjunctiv).

Aceleași verbe sunt predicative când păstrează sensul lor: „Am o carte nouă” și „Ei au răbdare” (a avea = a poseda), „Vrea liniște” și „Vrea să plece” (a vrea = a dori). „Va pleca” conține auxiliarul „a vrea”, dar „vrea să plece” conține verbul predicativ „a vrea” și un conjunctiv. Reține și deosebirea de scriere dintre „va” (verb) și „vă” (pronume): „Va pleca”, „Vă rog”.

Probă: în „am o carte”, „am” se poate înlocui cu „posed”, deci este predicativ; în „am citit”, înlocuirea cu „posed” nu are sens, deci „am” este auxiliar. Între auxiliar și verbul de bază pot apărea cuvinte scurte, fără ca predicatul să se rupă: „am mai citit”, „nu am citit”, „va fi citit”.

Exemplu lucrat: În care enunț „va” este verb auxiliar? a) Va pleca mâine. b) Ea vrea o carte. c) Vă rog să plecați. d) El nu vrea să vină. În b și d, „vrea” este verb cu sens propriu. În c, „vă” este pronume. În a, „va” ajută la formarea viitorului: „va pleca”. Răspuns: a.

Exemplu lucrat: Câte verbe auxiliare conține „Dacă ar fi citit, ar fi știut răspunsul”? Fiecare grup „ar fi citit” și „ar fi știut” este condițional perfect: „ar” (a avea) + „fi” (a fi) + participiul. În fiecare grup, „ar” și „fi” sunt auxiliare, iar „citit” și „știut” sunt verbe principale. Concluzie: patru auxiliare, două predicate verbale.

Greșeli frecvente

• Greșit: „Am” din „Am o carte” numit auxiliar.
  Corect: Aici este verb predicativ cu sens de posesie.
• Greșit: „Am” din „Am citit” separat ca predicat de „citit”.
  Corect: Împreună formează perfectul compus.
• Greșit: „Vă pleca mâine” (pronumele „vă” în locul auxiliarului).
  Corect: „Va pleca mâine”; „va” este verbul auxiliar „a vrea”, iar „vă” este pronume („Vă rog”).

Înainte și după