Pașoptismul

Pașoptismul desemnează mișcarea politică și culturală a generației formate înaintea revoluției din 1848, activă aproximativ între 1830 și 1860. Scriitorii cer reforme și construiesc o literatură națională inspirată din istorie, folclor și peisajul local. Grigore Alexandrescu publică meditația „Umbra lui Mircea. La Cozia” în „Propășirea” (1844), Vasile Alecsandri volumul „Doine și lăcrimioare” (1853), iar Alecu Russo scrie „Cântarea României” (prima variantă, 1850).

Presa. Revistele creează legături între provinciile românești: „Curierul românesc” și „Albina românească” apar în 1829, „Gazeta de Transilvania” în 1838, „Dacia literară” în 1840, iar „Propășirea” în 1844. În „Introducție” la „Dacia literară”, Mihail Kogălniceanu susține că istoria, țara și obiceiurile românești oferă destule subiecte, fără să fie nevoie de împrumuturi de la alte popoare. Aceasta este esența programului literar: o literatură originală, nu imitată.

Contextul politic. În 1848, revoluțiile din Europa ating și spațiul românesc. În Moldova apare programul „Dorințele partidei naționale în Moldova”, redactat de Kogălniceanu; în Țara Românească, Proclamația de la Islaz cere reforme. Tinerii formați în Occident aduc idei liberale și naționale și le folosesc în literatură.

Genuri și autori. Ion Heliade-Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu și Vasile Alecsandri cultivă meditația, fabula, satira, balada, pastelul, poezia civică, nuvela istorică, drama istorică și comedia. Mulți sunt și oameni politici: Kogălniceanu, Bălcescu, Alecsandri.

Romantism cu scop civic. Pașoptiștii adoptă teme și procedee romantice (trecutul eroic, natura, folclorul, sentimentul patriotic), dar scopul este civic, nu doar estetic. De aceea tonul este adesea patetic, oratoric, cu apel la cititor, iar textele au și valoare documentară.

Exemplu lucrat — „Umbra lui Mircea. La Cozia” de Grigore Alexandrescu:

1. Poetul întreabă: „Cine oar’ poate să fie omul care te-a-ngrozit?”
2. Peisajul răspunde, personificat: „Mircea! îmi răspunde dealul; Mircea! Oltul repetează.”
3. Trăsăturile pașoptiste: evocarea istorică (Mircea cel Bătrân), peisajul local (Oltul, Cozia) și chemarea la reflecție civică, deoarece trecutul eroic este pus în contrast cu prezentul. Versurile sunt verificate în textul poeziei, unde apar în „Propășirea” din 7 mai 1844.

Exemplu lucrat — „Zburătorul” de Ion Heliade-Rădulescu: poemul prelucrează o credință populară despre un duh care vine la fetele tinere. Autorul pornește din folclor, dar construiește o poezie cultă, cu descriere și sentiment. Exemplul arată principiul pașoptist de a inspira literatura din tradiția populară.

Exemplu lucrat — „Hora Unirii” de Vasile Alecsandri (1857): poezia îndeamnă la unitatea românilor, în anii dinaintea Unirii Principatelor din 1859. Tema este civică, iar ritmul de horă o face ușor de cântat și de reținut, ceea ce arată funcția mobilizatoare a literaturii pașoptiste.

Evaluare. Unele opere pașoptiste sunt reușite estetic, altele au importanță mai ales istorică. În analiză separi două întrebări: ce propune opera (idee, program) și cât de bine este realizată artistic (imagine, limbaj, construcție). Criticii junimiști au observat tocmai această diferență, iar discuția despre formele fără fond pornește de la ea.

Pentru comentariu caută trei elemente: tema (istorie, natură, folclor, critică socială), procedeele (antiteză, personificare, apel la cititor) și funcția civică a textului.

Greșeli frecvente

• Greșit: Pașoptismul începe numai în ziua revoluției din 1848.
  Corect: Programul cultural se formează înainte, inclusiv în revista din 1840.
• Greșit: Specificul național exclude legătura cu romantismul european.
  Corect: Pașoptiștii folosesc teme și procedee romantice într-un context local.
• Greșit: Pașoptismul este un curent exclusiv literar, fără legătură cu politica.
  Corect: Pașoptismul este o mișcare politică și culturală, iar literatura are rol civic.

Înainte și după