Nuvela

Nuvela este o narațiune epică în proză, mai întinsă decât schița și mai concentrată decât romanul. Are un conflict principal, puține fire ale acțiunii și un personaj urmărit în situații decisive. „Moara cu noroc”, de Ioan Slavici (1881), urmărește cum dorința de câștig schimbă viața lui Ghiță. „Alexandru Lăpușneanul”, de Costache Negruzzi (publicată în 1840 în „Dacia literară”), urmărește întoarcerea la domnie și răzbunarea voievodului.

Diferențiază nuvela de schiță și de roman: schița are un singur fapt, nuvela are conflict concentrat și un personaj urmărit în situații decisive, iar romanul are mai multe fire ale acțiunii și mai multe personaje importante.

Pentru a recunoaște și a analiza o nuvelă, parcurge pașii:

1. Verifică specia: text epic în proză, mai întins decât schița și mai concentrat decât romanul.
2. Identifică conflictul principal: despre ce este vorba și cine se opune cui?
3. Identifică personajul central și transformările lui.
4. Stabilește tipul naratorului (de obicei la persoana a III-a).
5. Caută momentele subiectului: expozițiune, intrigă, desfășurare, punct culminant, deznodământ.

Exemplu lucrat — „Moara cu noroc” de Ioan Slavici: conflictul principal este între dorința de câștig a lui Ghiță și liniștea familiei. Personajul central este Ghiță, care la început vrea să trăiască liniștit, apoi ajunge dominat de teamă și de interesul față de Lică. Naratorul este la persoana a III-a și știe ce gândește Ghiță. Momentele: Ghiță ia hanul în arendă (expozițiune), Lică apare și Ghiță acceptă înțelegerea (intrigă), compromisurile cresc (desfășurare), Ghiță o înjunghie pe Ana (punct culminant), Răuț îl împușcă pe Ghiță, Lică se sinucide, iar hanul arde (deznodământ).

Nuvela poate fi realistă (relatează cauze sociale și morale), istorică (reconstituie un trecut) sau psihologică (urmărește schimbările din conștiința personajului). „Alexandru Lăpușneanul” este nuvelă istorică, pentru că reconstituie domnia unui voievod moldovean și răzbunarea lui.

Caută mereu în nuvelă ce se schimbă la personajul central: asta este firul care leagă episoadele.

Concentrarea nu înseamnă un text foarte scurt: fiecare episod trebuie să contribuie la conflict. O nuvelă poate reuni mai multe trăsături: realistă prin cauzele sociale, psihologică prin analiza conștiinței.

Exemplu lucrat — concentrarea: în „Popa Tanda” de Ioan Slavici (publicată în „Convorbiri literare”, 1875), părintele Trandafir, preotul din Sărăceni, încearcă, pe rând, prin predici, mustrări și propriul exemplu, să schimbe viața satului. Toate episoadele (sfaturile, ocările, gospodărirea casei și a bisericii) converg spre transformarea satului și a personajului; niciunul nu deschide un fir narativ independent. Această concentrare arată construcția unei nuvele.

Trăsăturile nuvelei. Acțiunea este concentrată în jurul unui conflict central. Personajul principal este urmărit în situații decisive, iar celelalte personaje contribuie la conflict. Narațiunea este obiectivă, de obicei la persoana a III-a, cu un narator omniscient care știe mai mult decât personajele; el poate comenta uneori faptele, dar nu participă la ele. Timpul și spațiul sunt precise.

Conflictul. Poate fi exterior (între personaje sau între personaj și societate) sau interior (în conștiința personajului). În „Moara cu noroc” există conflict exterior între Ghiță și Lică și conflict interior între dorința de câștig și grija pentru familie.

Construcția. Incipitul poate fi o replică care anunță tema, iar finalul poate reveni la începutul textului. În „Moara cu noroc”, prima replică îi aparține soacrei: „Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit”. La final, aceeași bătrână stă cu nepoții lângă cenușa hanului: „Simțeam eu că nu are să iasă bine”. Începutul și sfârșitul încadrează povestea și dau morala ei. În „Alexandru Lăpușneanul”, incipitul este replica „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu…”, care anunță conflictul dintre domn și boieri.

Titlul și locul. Titlul poate numi locul în care se petrece conflictul (Moara cu noroc), un personaj (Alexandru Lăpușneanul) sau o idee. Locul nu este simplu fundal: hanul izolat favorizează presiunea lui Lică asupra lui Ghiță.

Exemplu lucrat — personaj în schimbare: la începutul nuvelei Ghiță își dorește să câștige pentru familie și vrea să rămână cinstit. Pe parcurs, el acceptă înțelegeri tot mai riscante și își ascunde faptele de Ana. La final, alegerile lui distrug familia. Evoluția personajului este firul care organizează nuvela.

Exemplu lucrat — nuvelă istorică: în „Alexandru Lăpușneanul”, voievodul se întoarce la domnie și se răzbună pe boieri, apoi este otrăvit de doamna Ruxanda, în fața boierilor Spancioc și Stroici. Faptele pornesc din cronică (textul face trimitere la ea: „zice hronica”), dar autorul construiește scene și replici care nu sunt documente. Aceasta este deosebirea dintre document și nuvelă istorică.

Greșeli frecvente

• Greșit: Nuvela se definește numai prin numărul de pagini.
  Corect: Contează concentrarea conflictului și construcția personajului.
• Greșit: Orice nuvelă istorică este document.
  Corect: Faptele istorice sunt selectate și transformate artistic.
• Greșit: Naratorul din „Moara cu noroc” este Ghiță.
  Corect: Naratorul este în afara acțiunii, la persoana a III-a, iar Ghiță este personaj.

Înainte și după