Literatura religioasă veche

Literatura religioasă veche a sprijinit dezvoltarea limbii române scrise prin traduceri, tipărituri, predici și versificări. Diaconul Coresi tipărește la Brașov cărți românești în secolul al XVI-lea. „Cazania” mitropolitului Varlaam apare la Iași în 1643; „Noul Testament de la Bălgrad” este tipărit în 1648, iar „Biblia de la București” în 1688. Dosoftei publică „Psaltirea în versuri” (1673), iar predicile lui Antim Ivireanul sunt cunoscute sub titlul „Didahii”.

Cărțile religioase vechi au funcție spirituală, lingvistică și culturală. Autorii, traducătorii și tipografii sunt identificați, spre deosebire de creația folclorică anonimă.

Rolul literaturii religioase. În Evul Mediu, slujbele erau în slavonă, de aceea traducerile în română au apropiat textul sacru de credincioși. Tipăriturile au fixat o limbă comună: aceleași cuvinte și aceeași scriere au circulat în mai multe provincii. Alfabetul acestor cărți era chirilic.

Tipuri de texte: traducerile biblice („Noul Testament de la Bălgrad”, tipărit la Alba Iulia, și „Biblia de la București”, tipărită în vremea domnitorului Șerban Cantacuzino), cazaniile (colecții de predici explicative, cum este cea a lui Varlaam), psaltirile (cărți cu psalmi), cărțile de ritual, vieți ale sfinților și predicile (Antim Ivireanul, „Didahii”).

Două ediții de referință. „Noul Testament de la Bălgrad” (1648) a fost tipărit la Alba Iulia, sub îngrijirea mitropolitului Simion Ștefan. „Biblia de la București” (1688) este prima ediție integrală a Bibliei tipărită în limba română; la traducerea ei au lucrat, printre alții, frații Radu și Șerban Greceanu.

Meritele lingvistice: cărturarii aleg între forme regionale, creează echivalente românești pentru termeni religioși și fixează uneori ortografia. Meritul literar: Dosoftei transformă psalmii în versuri rimate, ceea ce înseamnă începutul poeziei culte în limba română.

Tipografii. Coresi a tipărit la Brașov cărți în limba română, destinate comunităților din mai multe regiuni. Varlaam a tipărit cazania la Iași. Antim Ivireanul a fost tipograf, mitropolit și predicator. Prin tipărituri, cartea ajunge la un public larg.

Stilul predicii. Predica folosește adresarea către ascultători, exemple din viața obișnuită, comparații și îndemnuri morale.

Exemplu lucrat — prefața lui Varlaam: prefața „Cazaniei” se adresează românilor din toate provinciile, fără deosebire de loc. Faptul arată conștiința unei limbi comune și intenția de a fi înțeles de toți. Pentru analiză, notezi adresarea, scopul (instruirea credincioșilor) și efectul asupra limbii scrise.

Exemplu lucrat — psalmul versificat: în Psalmul 1 din „Psaltirea în versuri”, Dosoftei scrie „Și va fi ca pomul lângă apă, / Carele de roadă nu să scapă”. Rima apă–scapă și ritmul fac învățătura ușor de ținut minte. Compararea acestor versuri cu psalmul din Biblie arată diferența dintre traducere și creație poetică. Psalmul se verifică în textul lui Dosoftei.

Exemplu lucrat — predica lui Antim: în „La Dumineca Vameșului, cuvânt de învățătură”, Antim se adresează credincioșilor ca păstor și îi îndeamnă să asculte. Ca să explice credința, nădejdea și dragostea, el folosește o imagine din viața satului: omul casnic care curăță grâul de neghină, așa cum sfinții părinți au „cernut cu ciurul chibzuelii toată sfânta Scriptură”. Pentru analiză, notezi adresarea, comparația și scopul moral.

Greșeli frecvente

• Greșit: „Psaltirea în versuri” este o culegere de cântece populare anonime.
  Corect: Este lucrarea lui Dosoftei, publicată în 1673.
• Greșit: Importanța „Bibliei de la București” este numai teologică.
  Corect: Ediția contează și pentru istoria limbii literare.
• Greșit: „Cazania” lui Varlaam a fost tipărită de Coresi la Brașov.
  Corect: Varlaam a tipărit-o la Iași, în 1643; Coresi a tipărit la Brașov în secolul al XVI-lea.

Înainte și după