Omonimele

Omonimele sunt cuvinte care se scriu și se pronunță la fel, dar au sensuri fără nicio legătură între ele. Exemple:

• „lac” – întindere de apă și „lac” – vopsea lucioasă;
• „bar” – local unde se servesc băuturi și „bar” – unitate de măsură a presiunii;
• „ban” – monedă și „ban” – titlu de demnitar din vechime.

Contextul arată despre ce cuvânt este vorba. În „Am înotat în lac” avem apă, iar în „Am dat cu lac pe masă” avem un material pentru lemn. Nu ghici sensul după cuvântul izolat: citește propoziția întreagă și spune despre ce se vorbește.

Nu orice cuvânt cu două sensuri este omonim. Un cuvânt polisemantic are un singur articol de dicționar și mai multe sensuri legate între ele. „Piciorul” omului și „piciorul” mesei au în comun ideea de sprijin, deci „picior” este polisemantic. Același lucru se întâmplă cu „broasca”: animalul și mecanismul de încuiat ușa sunt sensuri ale aceluiași cuvânt, pentru că DEX le trece la același articol („broască”, sensul III fiind „mecanism montat la o ușă, la un sertar etc.”).

Pentru a deosebi cele două situații, pune întrebarea: „Pot explica o legătură între cele două sensuri?” Dacă da, cuvântul este polisemantic. Dacă nu, cuvintele sunt omonime.

Exemplu lucrat: Stabilim dacă „lac” din „Pescarii stau lângă lac” și din „Am dat cu lac pe masă” este omonim.

1. Sensul 1 este „întindere de apă”, iar sensul 2 este „vopsea lucioasă”.
2. Căutăm o legătură: nu găsim niciuna.
3. Dicționarul le trece la articole diferite.

Concluzie: „lac” (apă) și „lac” (vopsea) sunt omonime.

Omonimia este relația dintre cuvinte cu aceeași formă, dar cu sensuri fără legătură între ele. Se deosebesc mai multe tipuri:

• omonime complete: se scriu și se pronunță la fel în toate formele („lac” – apă și „lac” – vopsea);
• omonime lexico-gramaticale: aceeași formă, dar părți de vorbire diferite („vin” – substantiv și „vin” – verbul a veni, persoana I singular);
• omonime parțiale: coincid numai în scriere sau numai în pronunțare, adică omografele (scrise la fel, pronunțate diferit: „cópii” – plural de la „copie” și „copíi” – plural de la „copil”) și omofonele (pronunțate la fel, scrise diferit: „sa” – „s-a”, „ia” – „i-a”).

Omonimia diferă de polisemie. La polisemie, sensurile se leagă între ele, iar dicționarul le trece la același articol („picior” al omului și „picior” al mesei). Alt exemplu de polisemie este „cap”: capul omului, capul de ață și capul podului au în comun ideea de capăt sau de vârf. La omonimie, sensurile nu se leagă și dicționarul le trece la articole diferite, marcate cu cifre în exponent („lac1”, „lac2”). Etimologia poate arăta că două cuvinte cu origini diferite au ajuns la aceeași formă, dar nu decide singură: cuvintele „bar” (local) și „bar” (unitate de presiune) au același etimon francez în DEX și sunt totuși tratate ca omonime, pentru că sensurile nu se leagă. Criteriul rămâne legătura de sens, iar etimologia nu este obligatorie la test.

Exemplu lucrat: Alegem forma corectă, „sa” sau „s-a”, în două enunțuri: „Ana (sa / s-a) întors acasă” și „Cartea (sa / s-a) este nouă”. În primul, urmează participiul „întors”: avem verbul „a se întoarce” la perfectul compus, cu pronumele reflexiv „s-” și auxiliarul „a”, deci „s-a”. În al doilea, cuvântul însoțește substantivul „cartea” și arată posesia: adjectiv pronominal posesiv, deci „sa”. Cele două forme se pronunță la fel, dar au grafii și valori gramaticale diferite: omofone.

Exemplu lucrat: Stabilim relația dintre „sare” din „Mâncarea are sare” și „sare” din „Mihai sare gardul”. Primul „sare” este substantiv (condiment), iar al doilea este forma verbului „a sări”, persoana a III-a singular. Au aceeași formă, dar categorii gramaticale diferite și sensuri fără legătură; substantivul are articolul „sare”, iar forma verbală se caută la „a sări”. Concluzie: omonime lexico-gramaticale. La fel, „cer” din „Norii se văd pe cer” (substantiv) și „cer” din „Eu cer ajutor” (verbul „a cere”, persoana I) sunt omonime; contextul arată categoria.

Exemplu lucrat: Decidem dacă „bar” din „Am băut un suc la bar” și „Presiunea s-a măsurat în bar” este polisemie sau omonimie. Nu putem explica un sens prin celălalt: localul public și unitatea de măsură a presiunii nu au nicio legătură de sens. Chiar dacă DEX indică pentru amândouă același etimon francez („bar”), le trece la articole separate (BAR 1, unitatea de presiune, și BAR 3, localul). Asemănarea de formă nu face din ele un singur cuvânt. Concluzie: omonime.

La examen se cere de obicei să recunoști omonimele sau să alegi enunțul în care un cuvânt are alt sens. Citește enunțurile întregi și caută sensul din context.

Verifică de fiecare dată categoria gramaticală și sensul din enunț. Variantele greșite sunt alte sensuri ale aceleiași forme, deci nu te opri la prima formă care „arată bine”: verifică dacă, după înlocuirea cu definiția aleasă, propoziția rămâne corectă. Atenție la grafia omofonelor „s-a” / „sa”, „i-a” / „ia”, „l-a” / „la”: se aleg după structura enunțului, nu după pronunție.

Exemplu lucrat: Alegem forma corectă, „i-a” sau „ia”, în „Bunica (i-a / ia) dat fratelui o jucărie”. Cuvântul are două părți: pronumele personal „i-” (dativ, „lui”) și auxiliarul „a” al perfectului compus „a dat”. Se scrie „i-a”. În „El ia jucăria de pe masă”, „ia” este verbul „a lua” la persoana a III-a și nu se desparte. Cele două forme se aud la fel, deci sunt omofone.

Exemplu lucrat: În care enunț cuvântul „vin” este substantiv? a) Vin acasă mâine. b) Bunicul bea vin roșu. c) Vin la ora zece. d) Vin să vă ajut. În a, c și d, „vin” este forma verbului „a veni”, persoana I singular. În b, „vin” denumește o băutură, deci este substantiv. Răspuns: b. Aceeași formă are două valori gramaticale și două sensuri fără legătură: omonime lexico-gramaticale.

Fișe de lucru: omonime

Două fișe despre omonime, cu exerciții de alegere și de scriere. Fiecare fișă are șase sarcini și cheia pe ultima pagină a PDF-ului.

• 

  Omonimele — exerciții

  Deschide fișa
• 

  Omonimele — aplică ce ai învățat

  Deschide fișa

Greșeli frecvente

• Greșit: „Lac” din „Am dat cu lac pe masă” este întindere de apă.
  Corect: În acest enunț este materialul de acoperire.
• Greșit: „Picior” din „piciorul mesei” este omonim fără legătură cu partea corpului.
  Corect: Sensurile sunt înrudite; este un caz de polisemie.
• Greșit: „Broască” (animal) și „broască” (de ușă) sunt omonime.
  Corect: DEX le trece la același articol, ca sensuri ale aceluiași cuvânt; este polisemie.

Înainte și după