Fondul principal și masa vocabularului

Vocabularul unei limbi cuprinde cuvinte foarte folosite și cuvinte întrebuințate mai rar, în domenii ori împrejurări speciale. Fondul principal lexical cuprinde cuvintele importante și stabile pentru comunicarea curentă. Masa vocabularului cuprinde restul inventarului: termeni de specialitate, neologisme, arhaisme și regionalisme. Granița este o descriere a uzului, nu o judecată de valoare.

„Apă”, „mână” și „casă” numesc lucruri de bază și sunt cunoscute de vorbitorii din toată țara. Sunt vechi, frecvente și intră în expresii sau în cuvinte noi: „mână” apare în „mânuță”, „a înmâna” și „a da o mână de ajutor”, iar „casă” în „căsuță” și „acasă”. Un termen foarte specializat, precum „izotop”, este important în știință, dar aparține masei vocabularului, pentru că nu este folosit la fel de larg în comunicarea zilnică.

Un cuvânt aparține fondului principal dacă îndeplinește cinci criterii: numește o noțiune de bază, este vechi, este frecvent, este stabil în timp și are capacitate derivativă, adică formează derivate, compuse și expresii. Lungimea cuvântului nu decide clasificarea.

Exemplu lucrat: Verificăm cuvântul „apă” pe cele cinci criterii.

1. Noțiune de bază: da, numește un element esențial.
2. Vechime: da, vine din latinescul aqua.
3. Frecvență: foarte mare.
4. Stabilitate: forma și sensul s-au păstrat.
5. Capacitate derivativă: intră în expresii precum „apă de ploaie” sau „apă minerală”.

Concluzie: „apă” aparține fondului principal.

Fondul principal lexical este alcătuit din cuvinte vechi, frecvente și stabile, care numesc realități fundamentale: familia („mamă”, „tată”, „frate”), corpul („cap”, „mână”, „ochi”), natura („foc”, „pământ”, „cer”, „zi”, „noapte”), numeralele de bază („unu”, „doi”, „trei”), verbe de bază („a fi”, „a avea”, „a face”, „a merge”) și cuvinte-unealtă (pronume, prepoziții, conjuncții). Majoritatea vin din latină, dar fondul cuprinde și cuvinte de alte origini, de pildă slave, precum „a iubi” (din slavă, ljubiti).

Masa vocabularului cuprinde restul cuvintelor: neologisme („server”, „democrație”), termeni științifici și tehnici („izotop”), arhaisme, regionalisme și cuvinte argotice. Ele sunt folosite într-un domeniu, într-o epocă sau într-o zonă, deci nu sunt cunoscute și întrebuințate de toți vorbitorii la fel. Granița nu este rigidă: un cuvânt din masa vocabularului poate intra în uzul general și poate ajunge aproape de fondul principal.

Originea nu hotărăște singură încadrarea. „Concluzie” vine din latină, prin franceză, dar este un neologism cu folosire în registrul cult, deci aparține masei vocabularului, în timp ce „a iubi”, de origine slavă, face parte din fondul principal.

Cele două părți ale vocabularului nu se opun ca „bun” și „rău”. Pentru același lucru, limba poate avea un cuvânt general și altele locale: „cartof” este cunoscut în toată țara, iar „barabulă” (din ucraineană, marcat regional în DEX) circulă în anumite zone. Fiecare dintre ele este potrivit în contextul lui, iar în comunicarea oficială sau scrisă se preferă termenul general. La fel, „izotop” este necesar într-un text de chimie și nepotrivit într-o conversație despre vacanță.

Cuvintele din fondul principal sunt stabile în timp: un copil de acum o sută de ani și unul de azi folosesc „mamă” și „pământ” cu același înțeles. Cuvintele din masa vocabularului se schimbă mai repede: se adaugă neologisme, ies din uz arhaisme și apar sensuri noi. Fondul principal asigură continuitatea, iar masa vocabularului asigură adaptarea la nevoi noi.

Exemplu lucrat: Verificăm cuvântul „server”. Noțiune de bază: nu, este un termen tehnic. Vechime: nu, este împrumutat recent din engleză. Frecvență: mare doar într-un domeniu. Stabilitate: sensul s-a fixat de puțină vreme. Concluzie: aparține masei vocabularului.

Exemplu lucrat: Verificăm cuvântul „a iubi”. Noțiune de bază: da, numește un sentiment fundamental. Vechime: da, există de la începuturile limbii scrise. Frecvență: mare, în toate registrele. Stabilitate: sensul principal a rămas. Capacitate derivativă: da, formează „iubire”, „iubit”, „iubitor”. Concluzie: aparține fondului principal, deși este de origine slavă.

Exemplu lucrat: Încadrăm cuvântul „a mânca”. Noțiune de bază: da, numește o nevoie fundamentală. Vechime: da, vine din latină. Frecvență: foarte mare, în toate registrele. Capacitate derivativă: da, formează „mâncare”, „mâncat”, „mâncăcios” și expresii precum „a mânca pâinea cuiva”. Concluzie: aparține fondului principal.

La un item despre vocabular ți se cere fie să alegi cuvintele din fondul principal, fie să încadrezi un cuvânt. Aplică cele cinci criterii, nu impresia că un cuvânt „sună” vechi sau nou. Variantele greșite sunt de obicei termeni tehnici, neologisme sau regionalisme.

Exemplu lucrat: Care dintre următoarele cuvinte aparține fondului principal lexical? a) server, b) izotop, c) mână, d) vernisaj. „Server” (din engleză) și „vernisaj” (din franceză) sunt neologisme, „izotop” este termen științific, iar „mână” numește o parte a corpului, este veche, frecventă, stabilă și formează derivate („mânuță”, „a înmâna”). Răspuns: c.

Exemplu lucrat: Alege perechea în care ambele cuvinte aparțin fondului principal: a) pământ, izotop; b) cap, vernisaj; c) foc, noapte; d) server, mamă. Răspunsul trebuie să conțină două cuvinte vechi, frecvente și de bază. În a) și b) apare câte un termen specializat sau neologic, iar în d) „server” este recent. În c) „foc” și „noapte” numesc realități fundamentale și formează expresii. Răspuns: c.

Ca să rezolvi rapid, pune fiecărei variante trei întrebări: numește o noțiune de bază? Este veche și folosită de toți vorbitorii? Poate forma derivate și expresii? Dacă răspunsul este „nu” la oricare, cuvântul aparține masei vocabularului. Atenție la cuvintele de origine latină, dar specializate (de exemplu termenii medicali): originea nu hotărăște singură încadrarea.

Justifică răspunsul prin cel puțin două criterii, de pildă frecvența și capacitatea de a forma derivate.

Greșeli frecvente

• Greșit: „Termenii tehnici sunt cuvinte greșite.”
  Corect: Termenii tehnici sunt potriviți în domeniile lor.
• Greșit: Un cuvânt face parte din fondul principal doar fiindcă este scurt.
  Corect: Contează frecvența, vechimea și stabilitatea folosirii, nu lungimea.
• Greșit: Orice cuvânt de origine latină aparține fondului principal.
  Corect: Fondul principal presupune și vechime, frecvență, stabilitate și capacitate derivativă; originea latină singură nu decide.

Înainte și după