Text literar și nonliterar

O poveste și o fișă despre animale se citesc diferit. În „Capra cu trei iezi” de Ion Creangă, capra le vorbește iezilor, iar lupul încearcă să îi păcălească. Este o poveste inventată: un text literar. O fișă spune: „Capra este un animal domestic. Mănâncă iarbă și frunze.” Fișa dă informații despre animalul adevărat: este un text nonliterar. Întreabă-te: „Ce s-a întâmplat cu personajele?” la poveste și „Ce am aflat?” la fișă.

Poți verifica și după scop: povestea vrea să te distreze și să te facă să-ți imaginezi o lume, iar fișa vrea să te informeze. Textul literar poate folosi întâmplări inventate, dar textul nonliterar trebuie să spună lucruri verificabile. Dacă ai dubii, caută un indiciu în text: personaje și întâmplări, sau imagini și comparații, arată de obicei un text literar; date și explicații arată un text nonliterar.

Exemplu lucrat: citim două enunțuri despre ploaie. „Ploaia cade din nori și umple râurile” spune ce se întâmplă în natură, deci informează. „Ploaia bate la geam ca un copil care vrea să intre” compară ploaia cu un copil și ne face să ne închipuim o scenă, deci este scris ca text literar. Primul enunț ar putea intra într-o lecție de științe; al doilea, într-o poveste sau într-o poezie.

La nivel avansat, ficțiunea este lumea construită de textul literar, chiar dacă pornește din locuri reale. Textul literar pune în prim-plan funcția estetică a limbajului: forma expresiei contează pentru efectul artistic. Textul informativ pune în prim-plan transmiterea unor date verificabile. Sensul denotativ numește direct obiectul; sensul conotativ adaugă o valoare sugerată de context. În „D-l Goe” de I. L. Caragiale, „puișorul mamii” exprimă afecțiunea exagerată a adultului, nu descrie o pasăre. În articolul 32 din Constituție, „învățătura” numește dreptul reglementat, fără asemenea efect figurat.

Model de răspuns: „Textul lui Caragiale este literar deoarece folosește personaje și dialog pentru a construi o situație ironică; articolul 32 din Constituție este nonliterar deoarece formulează o normă despre educație.” Observația nu se bazează pe simpla prezență a unui cuvânt comun, ci pe felul în care funcționează întregul text.

Pentru a deosebi un text literar de unul nonliterar, folosești patru criterii.

• Scopul: textul literar urmărește un efect estetic și emoție; cel nonliterar urmărește informarea, instruirea sau convingerea.
• Limbajul: textul literar folosește des sensuri conotative și figuri de stil; cel nonliterar folosește termeni preciși, cu sens denotativ.
• Lumea: textul literar construiește o lume ficțională: în proză, cu narator și personaje; în poezie, cu un eu liric și imagini; în dramă, cu personaje care vorbesc direct. Textul nonliterar se raportează la realitatea verificabilă.
• Structura: textul literar se organizează în acțiune, strofe, replici; cel nonliterar are titlu, subtitluri, enumerări, date.

Texte nonliterare frecvente sunt articolul de ziar, anunțul, afișul, instrucțiunile de folosire, regulamentul și e-mailul. Instrucțiunile unui joc, de exemplu, au pași numerotați, verbe la imperativ și nu folosesc figuri de stil.

Există și texte aflate la limită: jurnalul, memoriile, scrisoarea. Ele pot fi literare, dacă autorul le construiește artistic, sau nonliterare, dacă sunt doar notări de date. Hotărăști după funcția dominantă a textului, nu după numele lui. De exemplu, o notă de jurnal precum „Luni, 3 mai: 12 grade, am mers la școală” înregistrează date și este nonliterară, pe când „Ieri am simțit că tot orașul respiră odată cu mine” transmite o trăire prin limbaj figurat și poate fi literară.

Compară două enunțuri: „Aprinde aragazul, pune oala și așteaptă cinci minute” și „Seara cobora peste sat ca o pătură grea”. Primul dă o instrucțiune și are un sens direct. Al doilea folosește o comparație, deci un limbaj figurat, și creează o imagine.

Pentru a încadra un text, parcurge pașii:

1. Citește textul și află ce urmărește: să informeze, să instruiască sau să creeze o lume.
2. Caută figuri de stil sau sensuri conotative.
3. Observă dacă există narator, personaje sau acțiune ficțională.
4. Decide funcția dominantă și motiveaz-o cu un indiciu din text.

Exemplu lucrat: un regulament școlar are titlu, articole numerotate, verbe de obligație și nu are personaje. Scopul lui este să reglementeze, deci este text nonliterar. Un fragment din „Capra cu trei iezi” are personaje, acțiune și dialog, deci este text literar.

Fișe de lucru: text literar și nonliterar

Două fișe despre text literar și nonliterar, cu exerciții de alegere și de scriere. Fiecare fișă are șase sarcini și cheia pe ultima pagină a PDF-ului.

• 

  Text literar și nonliterar — exerciții

  Deschide fișa
• 

  Text literar și nonliterar — aplică ce ai învățat

  Deschide fișa

Greșeli frecvente

• Greșit: Prezența unui fapt real face automat textul nonliterar.
  Corect: Analizează scopul și construcția textului.
• Greșit: „Amintiri din copilărie” este nonliterar fiindcă Humuleștiul există.
  Corect: Naratorul, personajele și întâmplările construite literar îl fac text literar.
• Greșit: Un text scris în proză este nonliterar.
  Corect: Forma nu hotărăște; contează scopul și limbajul. O poveste în proză este literară, iar un regulament în proză este nonliterar.

Înainte și după