Figurile de stil

Figurile de stil schimbă felul obișnuit de a spune un lucru pentru a crea o imagine sau un efect. Comparația apropie două lucruri cu „ca” ori „precum”: „Norii trec ca niște corăbii”. Metafora numește un lucru prin imaginea altuia, fără cuvântul de comparație: „o mare de flori”. Personificarea dă unui lucru o faptă omenească: „Soarele zâmbește”. Epitetul arată expresiv o însușire: „liniștea adâncă”. Caută expresia exactă înainte să îi dai numele.

Model rezolvat: în propoziția „Orașul doarme sub o pătură de nori”, orașul este personificat deoarece „doarme”, iar „pătura de nori” este o metaforă pentru norii care îl acoperă. Cele două expresii creează împreună imaginea unui oraș liniștit și a unui cer înnorat.

Alte figuri de stil des întâlnite: enumerația înșiră termeni („În ghiozdan am caiete, cărți, pixuri și un măr”); repetiția reia un cuvânt pentru a-l scoate în evidență („Ninge, ninge, ninge!”); hiperbola exagerează („Am așteptat o veșnicie”); antiteza opune două idei („Unii râd, alții plâng”); aliterația repetă un sunet consonantic („Vântul vuiește vioi peste văi”).

Pentru a recunoaște o figură, parcurge pașii:

1. Citește expresia și întreabă-te: spune ceva obișnuit sau neobișnuit?
2. Caută cuvintele „ca” sau „precum”: dacă apar între două lucruri, poate fi o comparație.
3. Verifică dacă un lucru face ce fac oamenii: poate fi personificare.
4. Caută repetări, înșiruiri, opoziții sau exagerări.
5. Numește figura și spune ce efect are.

Exemplu lucrat: în „Vântul vuiește vioi peste văi”, litera „v” revine în patru cuvinte. Aceasta este o aliterație. Repetarea sunetului sugerează vuietul vântului, deci efectul este unul sonor, nu doar de înțeles.

O expresie poate cuprinde mai multe figuri: în „Pomul înflorit ne zâmbește cu mii de steluțe albe”, „zâmbește” este personificare, iar „steluțe albe” este metaforă pentru flori. Le numești pe rând, fiecare cu secvența ei.

Nu confunda figura cu efectul ei. Figura este procedeul folosit, iar efectul este ceea ce simte sau își imaginează cititorul.

La analiză numești figura, indici o secvență scurtă și explici efectul. Cele nouă figuri se disting prin operația făcută asupra sensului ori a sunetelor. Exemplele de mai jos sunt din „Iarna” de Vasile Alecsandri și din „Revedere” de Mihai Eminescu:

Model de analiză: din „oceanul de ninsoare” extragi mai întâi imaginea unei suprafețe albe foarte întinse. Apoi numești metafora: poetul nu descrie un ocean real, ci arată întinderea zăpezii prin imaginea altui lucru. În „Revedere”, antiteza se dovedește prin cele două secvențe opuse, nu printr-un singur cuvânt izolat.

Epitetul poate fi de mai multe feluri. Epitetul cromatic arată culoarea („cer albastru”), epitetul personificator dă unui lucru o însușire omenească („cer trist”), iar epitetul metaforic folosește o imagine („păr de aur”). Un adjectiv devine epitet când are rol expresiv, nu doar când descrie neutru. În „Revedere”, „râuri line” este un epitet care sugerează curgerea calmă.

Metafora și personificarea sunt înrudite: personificarea dă trăsături omenești unui lucru, iar în „Revedere” poetul merge mai departe și face din codru un interlocutor: „Codrule, codruțule, / Ce mai faci, drăguțule”. Comparația păstrează cele două lucruri apropiate printr-un cuvânt de legătură („ca”, „precum”), iar metafora le contopește.

Hiperbola exagerează ca să impresioneze („un munte de rufe”). Enumerația din „Revedere” — „Marea și cu râurile, / Lumea cu pustiurile, / Luna și cu soarele, / Codrul cu izvoarele” — pune codrul în rând cu marea și cu luna, într-o ordine care nu se schimbă. Antiteza are nevoie de doi termeni care se opun explicit, nu doar de un cuvânt negativ.

Un răspuns complet are trei părți:

1. Numești figura.
2. Indici secvența din text care o conține.
3. Explici ce imagine sau ce idee creează.

Exemplu lucrat — comparație: „Norii trec ca niște corăbii”. Figura: comparație, pentru că apar cuvântul „ca” și doi termeni (norii, corăbiile). Efectul: norii capătă mișcarea lentă și plutirea unor corăbii.

Exemplu lucrat — personificare și epitet: „Orașul adormit așteaptă dimineața”. „Adormit” și „așteaptă” dau orașului însușiri omenești, deci avem personificare și epitet personificator („adormit”). Efectul: orașul pare o ființă liniștită, care așteaptă să se trezească.

Exemplu lucrat — antiteză: în „Zi lungă pentru unii, clipă pentru alții”, termenii „zi lungă” și „clipă” se opun. Antiteza arată că același timp poate fi simțit diferit.

Greșeli frecvente

• Greșit: Orice adjectiv este epitet.
  Corect: Adjectivul devine epitet doar când are rol expresiv, nu când descrie neutru.
• Greșit: Numele figurii încheie explicația.
  Corect: Precizează imaginea ori opoziția creată.
• Greșit: Dacă un cuvânt se repetă într-o frază, avem sigur aliterație.
  Corect: Repetiția unui cuvânt este repetiție; aliterația repetă un sunet consonantic în mai multe cuvinte apropiate.

Înainte și după