Imagini artistice

Imaginea artistică te ajută să îți închipui ce se vede, se aude, se miroase, se simte la atingere sau se gustă într-un text. În „Lacul” de Mihai Eminescu, lacul albastru și nuferii galbeni formează o imagine vizuală; versurile „Vântu-n trestii lin foșnească, / Undoioasa apă sune!” cheamă imagini auditive. Mișcarea bărcii aduce și o imagine motorie sau dinamică. Spune ce ai desena și ce sunete ai adăuga.

Model rezolvat: în „Lacul”, „El cutremură o barcă” sugerează mișcarea apei și a bărcii, nu o culoare. „Lacul codrilor albastru” arată ceea ce vezi. Două imagini diferite construiesc împreună locul visării.

Imaginea este efectul expresiei, nu numele figurii de stil. O imagine olfactivă sugerează mirosul, una tactilă temperatura ori atingerea, una gustativă o savoare; tipul depinde de cuvintele textului, nu de ce ar putea adăuga cititorul. La interpretare, precizezi simțul sau mișcarea, apoi rolul lor în atmosfera ori ideea poemului.

Model nou — „Noapte de vară” de George Coșbuc:

1. „Zboară mierlele-n tufiș” creează o imagine motorie.
2. „Turmele s-aud mugind” aduce o imagine auditivă.
3. „Fumul alb alene iese” unește vizualul cu mișcarea.

Succesiunea acestor imagini urmărește satul de la activitatea serii spre liniștea nopții; nu este doar o enumerare a simțurilor.

Clasificarea imaginilor se face după simțul solicitat. Imaginile vizuale pot fi cromatice (culori: „lacul albastru”), de formă sau de mărime. Imaginile auditive redau sunete („Turmele s-aud mugind”). Cele olfactive, tactile și gustative redau miros, atingere sau gust. Imaginile motorii (sau dinamice) redau mișcarea. Cele fără mișcare sunt statice: descriu un cadru fix.

Sinestezia apare când un simț este exprimat prin alt simț: într-o expresie ca „culoare țipătoare”, un cuvânt din domeniul auzului („țipă”) descrie ceva vizual. Verifică întotdeauna ce simț este numit de cuvânt și ce simț este vizat de context.

Imaginea artistică are rol în construirea atmosferei, în sugerarea stării eului liric și în susținerea ideii poetice. O singură imagine poate fi mai puternică decât o explicație, pentru că îl face pe cititor să simtă ce spune textul.

Diferența dintre imagine și figură de stil: figura este procedeul (de exemplu, comparația), iar imaginea este rezultatul pe care îl simte cititorul. O comparație poate crea o imagine vizuală sau una auditivă.

Pentru a analiza o imagine, parcurge pașii:

1. Citește secvența și întreabă-te ce simți sau ce îți imaginezi: vezi, auzi, miroși sau simți mișcare?
2. Numește tipul imaginii și indică cuvântul care o susține.
3. Spune dacă imaginea este statică sau dinamică.
4. Explică ce contribuție are la atmosfera textului.

Exemplu lucrat — imagine vizuală cromatică: în „Nuferi galbeni îl încarcă”, adjectivul „galbeni” susține o imagine vizuală cromatică. Galbenul nuferilor se desprinde pe albastrul lacului și completează cadrul liniștit al visării. Imaginea este statică, pentru că descrie un cadru, nu o mișcare.

Exemplu lucrat — imagine auditivă: în „Vântu-n trestii lin foșnească, / Undoioasa apă sune!”, verbele „foșnească” și „sune” numesc sunete. Eul liric nu le aude, ci le dorește, ca să completeze întâlnirea imaginată; imaginea auditivă contribuie astfel la atmosfera de așteptare.

Exemplu lucrat — sinestezie: expresia „culoare țipătoare” asociază vizualul cu auditivul. Efectul este că nuanța pare atât de intensă încât devine zgomotoasă, adică de neignorat.

Greșeli frecvente

• Greșit: „Imagine vizuală” este explicația întreagă.
  Corect: Spune ce se vede și cu ce efect.
• Greșit: Imaginea artistică este același lucru cu epitetul.
  Corect: Epitetul este o figură de stil; imaginea este reprezentarea senzorială pe care o creează un epitet, o comparație sau o simplă enumerare.
• Greșit: Dacă un text are multe adjective, are multe imagini artistice.
  Corect: Imaginea apare când cuvintele sugerează o reprezentare senzorială; adjectivele pot sprijini imaginea, dar nu o garantează.

Înainte și după