Versificația

Versul este un rând de poezie; mai multe versuri formează o strofă. Rima repetă sunete de la sfârșitul versurilor, măsura este numărul de silabe al versului, iar ritmul ține de alternanța silabelor accentuate și neaccentuate. Versul liber rămâne vers, deși nu are obligatoriu rimă sau măsură fixă.

Model rezolvat — „Somnoroase păsărele” de Mihai Eminescu. Prima strofă are patru versuri: „Somnoroase păsărele / Pe la cuiburi se adună, / Se ascund în rămurele – / Noapte bună!”.

1. Numim strofa: patru versuri, deci un catren.
2. Notăm cuvintele de la finalul versurilor: păsărele, adună, rămurele, bună.
3. Comparăm sunetele de la ultima vocală accentuată: „păsărele” rimează cu „rămurele”, iar „adună” cu „bună”. Schema este ABAB, adică rimă încrucișată.
4. Măsura: „Somnoroase păsărele” se desparte Som-no-roa-se pă-să-re-le, deci are 8 silabe („oa” este diftong, o singură silabă).
5. Rima este feminină, pentru că accentul cade pe penultima silabă a cuvântului final (pă-să-ré-le).

A doua strofă urmează aceeași schemă ABAB: „Doar isvoarele suspină, / Pe când codrul negru tace; / Dorm și florile-n grădină – / Dormi în pace!”, cu rimele suspină – grădină și tace – pace.

Pentru a analiza versificația unei strofe, parcurge pașii:

1. Numără versurile și precizează numele strofei: două versuri sunt un distih, trei o terțină, patru un catren.
2. Notează ultimul cuvânt al fiecărui vers.
3. Compară sunetele (nu literele) de la ultima vocală accentuată și atribuie litere: A pentru primul sunet, B pentru următorul și așa mai departe.
4. Citește schema obținută: AABB înseamnă rimă împerecheată, ABAB încrucișată, ABBA îmbrățișată.
5. Numără silabele unui vers: diftongul formează o singură silabă, iar hiatul două.

Pentru ritm, rostește versul cu voce tare și bate cu degetul silabele accentuate. Dacă versul sună „sărit”, nu forța o schemă: ritmul poate fi liber. Notează schema cu litere (de exemplu ABAB), ca să o poți compara ușor cu alte strofe. Verifică rima cu glas tare, pentru că scrierea poate înșela: contează sunetele, nu literele.

Măsura. Numeri silabele, nu literele. Primul vers din „Iarna” de Vasile Alecsandri, „Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă”, se desparte: Din-văz-duh-cum-pli-ta-iar-nă-cer-ne-no-rii-de-ză-pa-dă, deci are 16 silabe. Accentele cad în mare parte pe silabele impare (duh, pli, iar, cer, no, pa), adică ritmul este trohaic. În „Revedere”, „Codrule, codruțule” are 7 silabe.

Rima masculină încheie versul cu o silabă accentuată: „plai/rai” din „Miorița” („Pe-un picior de plai, / Pe-o gură de rai”). Rima feminină lasă după accent o silabă neaccentuată: „zăpadă/grămadă”. După așezarea accentelor, ritmul poate fi trohaic (accentuată–neaccentuată), iambic (neaccentuată–accentuată), dactilic (accentuată–neaccentuată–neaccentuată) sau amfibrahic (neaccentuată–accentuată–neaccentuată). Acestea sunt modele de analiză; într-un poem verifici rostirea efectivă, inclusiv eliziunile. La gimnaziu ritmul se observă intuitiv, fără denumirile de mai sus.

Eliziunea. La rostire, o vocală poate dispărea și silabele se contopesc. În „Dorm și florile-n grădină”, „florile-n” se rostește „florilen”, iar versul are 8 silabe: Dorm-și-flo-ri-len-gră-di-nă. Dacă ai număra „le” și „n” separat, ai obține o silabă în plus.

Alte elemente de versificație.

• monorima (AAAA): aceeași rimă la fiecare vers din grupul analizat;
• versul alb: are măsură fixă, dar nu are rimă;
• versul liber: nu are măsură fixă și nu are obligatoriu rimă;
• refrenul: un vers sau un grup de versuri care revine la intervale regulate;
• rima perfectă: sunetele sunt identice de la ultima vocală accentuată („zăpadă/grămadă”); rima imperfectă: se potrivesc doar parțial (de exemplu, doar vocalele);
• enjambamentul: ideea continuă în versul următor, fără pauză la sfârșit de vers.

Exemplu lucrat — felul rimei în „Mama” de George Coșbuc. Primele versuri sunt „În vaduri ape repezi curg / Și vuiet dau în cale, / Iar plopi în umedul amurg / Doinesc eterna jale.”

1. Cuvintele finale sunt curg, cale, amurg, jale.
2. „Curg” rimează cu „amurg” (A), iar „cale” cu „jale” (B): schema ABAB.
3. „Curg/amurg” are accent pe ultima silabă: rimă masculină. „Cale/jale” are accent pe penultima silabă: rimă feminină.
4. Alternanța celor două feluri de rimă dă strofei o muzicalitate diferită de cea a unei strofe cu un singur fel de rimă.

Exemplu lucrat — rimă îmbrățișată în sonetul lui Eminescu. Cuvintele finale ale primului catren sunt: împrăștiată, picuri, plicuri, toată.

1. „Împrăștiată” și „toată” se potrivesc: le notăm A.
2. „Picuri” și „plicuri” se potrivesc: le notăm B.
3. Ordinea este A B B A: rima este îmbrățișată, iar perechea B este „înconjurată” de perechea A.

Greșeli frecvente

• Greșit: Două versuri cu aceeași literă finală rimează sigur.
  Corect: Compară sunetele de la ultima vocală accentuată.
• Greșit: Măsura este numărul de cuvinte.
  Corect: Este numărul de silabe ale versului.
• Greșit: Versul liber nu are nicio organizare.
  Corect: Versul liber nu are rimă sau măsură fixă obligatorii, dar poate avea ritm, repetiții, strofe și imagini care organizează textul.

Înainte și după