Triftongul

Triftongul este un grup de trei sunete vocalice rostite într-o singură silabă: o vocală, care formează centrul silabei, și două semivocale. Semivocalele sunt e, i, o, u rostite scurt, lângă vocală. Triftongul poate avea vocala la mijloc (semivocală + vocală + semivocală, ca în „iau”) sau la sfârșit (două semivocale + vocală, ca în „ioa”).

În „iau”, i și u se rostesc ca semivocale lângă vocala a, în aceeași silabă. Cuvântul are un singur nucleu vocalic și o singură silabă.

Triftongii cu care lucrezi sunt: eai din „beai”, eau din „beau”, iai din „tă-iai”, iau din „iau”, ioa din „a-ri-pioa-ră”, oai din „le-oai-că” și eoa din „pleoa-pă”. În fiecare grup rostești două semivocale lângă o vocală, fără pauză.

Nu orice grup de litere vocalice este triftong. În „i-de-ea” vocala e din silaba „de” este separată de diftongul „ea”, deci nu există triftong. În „ploa-ie” literele vocalice sunt împărțite în două silabe. De aceea nu numeri literele din cuvânt, ci sunetele din fiecare silabă.

Un test practic: rostește cuvântul rar și bate din palme la fiecare silabă. Dacă pentru trei sunete vocalice bați o singură dată, ele aparțin aceleiași silabe. „Beau” are o singură silabă, deși are trei litere vocalice. „Leoaică” are trei silabe (le-oai-că), deși are cinci litere vocalice.

Exemplu lucrat: Stabilim silabele cuvântului „creioane” și triftongul din el.

1. Rostim rar: „cre-ioa-ne”.
2. Silaba a doua are trei sunete vocalice: i, o, a.
3. Vocala-centru este a; i și o sunt semivocale, deci „ioa” este triftong.
4. Prima și a treia silabă au câte o singură vocală: e, respectiv e.

Concluzie: „creioane” are trei silabe și conține triftongul „ioa”.

Pe lângă „creioane” și „aripioară”, triftongi se întâlnesc la verbe: „aveai”, „aveau”, „vedeai”, „vedeau”, „țineai”, „țineau”. La imperfect, persoana a II-a singular se termină în -eai („a-veai”), iar persoana a III-a plural în -eau („a-veau”).

Exemplu lucrat: Aflăm câte silabe are „vedeau” și unde este triftongul. Rostim rar: „ve-deau”. Prima silabă are vocala e. A doua silabă are e, a, u: a este vocala-centru, e și u sunt semivocale. Grupul „eau” este triftong, iar cuvântul are două silabe, deși are patru litere vocalice (e, e, a, u).

După poziția vocalei, există triftongi cu vocala la mijloc („eai”, „eau”, „iai”, „iau”, „oai”: semivocală + vocală + semivocală) și triftongi cu vocala la sfârșit („ioa”, „eoa”: două semivocale + vocală). În „a-ri-pioa-ră” și „pleoa-pă”, două semivocale precedă vocala: „i-o-a”, respectiv „e-o-a”. În „beau”, o semivocală precedă vocala, iar alta o urmează: „e-a-u”. În scrierea obișnuită nu există semne speciale pentru semivocale, de aceea trebuie stabilită întâi despărțirea în silabe.

Triftongul se distinge de combinația diftong + vocală și de hiat. În „ploaie” (ploa-ie) sunt două diftongi în silabe diferite, „oa” și „ie”, nu un triftong. În „ideea” (i-de-ea) apare hiat între vocala e din „de” și diftongul „ea”. În „zi-ua”, vocala i din prima silabă este despărțită de diftongul „ua”. În „a-er” hiatul separă două vocale, deci nu poate exista triftong. Pentru fiecare exemplu, marchează mai întâi limitele silabelor, identifică vocala care formează nucleul fiecăreia și abia apoi notează semivocalele.

Triftongii apar mai ales în formele verbale („beai”, „beau”, „tăiai”, „iau”, „vedeau”) și într-un număr limitat de substantive („leoaică”, „aripioară”, „pleoapă”, „creioane”). Verbul „a bea” are triftong în „beau” și diftong în „bea”. Accentul cade pe silaba cu triftong: „leoáică”, „creioáne”, „aripioáră”, „pleoápă”.

Exemplu lucrat: Se cere numărul de silabe și natura grupurilor vocalice din „tăiai”. Silabele: „tă-iai”. În prima silabă, ă este vocală. În a doua, vocala-centru este a; i este semivocală înainte, i este semivocală după; grupul „iai” este triftong. Cuvântul are două silabe, deși are patru litere vocalice.

Exemplu lucrat: Alegem cuvântul care conține un triftong: a) ploaie, b) ideea, c) pleoapă, d) aer. „Ploaie” se desparte ploa-ie (două diftongi). „Ideea” se desparte i-de-ea (hiat urmat de diftong). „Aer” se desparte a-er (hiat). „Pleoapă” se desparte pleoa-pă, iar în prima silabă grupul „eoa” are vocala a și semivocalele e și o; este triftong. Răspuns: c.

Exemplu lucrat: Comparăm „bea” și „beau”. „Bea” are o singură silabă și grupul „ea”: o semivocală și o vocală, deci diftong. „Beau” are tot o singură silabă, dar grupul „eau” are trei sunete vocalice, deci triftong. Același verb are, în două forme, două grupuri vocalice diferite; numărul sunetelor din silabă decide.

La imperfect, verbele de conjugarea a II-a (a avea, a putea, a ține) au triftong la persoana a II-a singular, cu terminația -eai („aveai”, „puteai”, „țineai”), și la persoana a III-a plural, cu terminația -eau („aveau”, „puteau”, „țineau”). La persoana a III-a singular forma are doar diftongul -ea („avea”, „putea”, „ținea”), pentru că lipsește semivocala finală.

La examen trebuie să recunoști triftongii după despărțirea în silabe. Triftongii care se întâlnesc în teste sunt: eai („beai”, „aveai”), eau („beau”, „ve-deau”), iai („tă-iai”), iau („iau”), ioa („a-ri-pioa-ră”, „cre-ioa-ne”), oai („le-oai-că”) și eoa („pleoa-pă”).

Capcană: trei litere vocalice nu înseamnă triftong. „Ploaie” se desparte „ploa-ie” și are două diftongi în silabe diferite. „I-de-ea” are hiat între e și ea, iar „a-er” are hiat între cele două vocale. O literă vocalică ce formează centrul silabei vecine nu face parte din triftong.

Verificare în trei pași, scriși pe hârtie:

1. desparte cuvântul în silabe;
2. alege silaba care conține trei sunete vocalice;
3. găsește vocala-centru: celelalte două sunt semivocale.

În „creioane” (cre-ioa-ne), silaba „ioa” trece verificarea; în „pleoapă”, silaba „pleoa” trece verificarea (e și o sunt semivocale, a este vocală). Dacă un cuvânt nu trece verificarea, nu are triftong, oricâte litere vocalice are.

Exemplu lucrat: Câți triftongi conține șirul „leoaică, beau, ploaie, iau”? Se despart cuvintele: le-oai-că (oai), beau (eau), ploa-ie (diftongi, nu triftong), iau (iau). Au triftong trei cuvinte: leoaică, beau, iau. Răspuns: trei triftongi.

Exemplu lucrat: În care cuvânt apare un triftong? a) ideea, b) aveau, c) ploaie, d) coase. „Ideea” se desparte i-de-ea (hiat), „ploaie” se desparte ploa-ie (două diftongi), iar „coase” se desparte coa-se (diftong). „Aveau” se desparte a-veau, iar silaba „veau” conține e, a, u: vocala-centru a și două semivocale. Răspuns: b.

Greșeli frecvente

• Greșit: „le-o-ai-că” și „a-ri-pi-oa-ră”.
  Corect: „le-oai-că” și „a-ri-pioa-ră”; triftongii „oai” și „ioa” rămân în câte o silabă.
• Greșit: „i-deea”, cu „eea” tratat ca un singur triftong.
  Corect: „i-de-ea”; vocala din „de” se desparte de diftongul „ea”.
• Greșit: „Ploaie” conține un triftong, pentru că are trei litere vocalice la rând.
  Corect: „Ploaie” se desparte „ploa-ie” și are două diftongi, în silabe diferite.

Înainte și după