Hiatul

Hiatul apare când două vocale alăturate se află în silabe diferite. Pentru a-l recunoaște, rostește cuvântul rar și urmărește trecerea de la o vocală la următoarea. Dacă între ele se simte o mică oprire, ele aparțin unor silabe diferite și formează hiat.

Cuvântul „aer” se desparte „a-er”, iar „poet” se desparte „po-et”. Fiecare silabă are un centru vocalic, deci numărul silabelor este mai mare decât ai crede după literele vecine. Compară cu „mai”: a și i se rostesc într-o singură silabă, deci nu formează hiat, ci diftong.

Hiatul apare între vocale diferite („a-er”, „po-et”, „re-al”, „di-a-mant”) sau între vocale identice („al-co-ol”, „ve-ni-i”, „cre-e-re”). Îl găsești și la sfârșitul unor cuvinte în „-ie”: „fa-mi-li-e”, „po-e-zi-e”. Nu poți ghici hiatul din scriere; ai nevoie de rostire și de despărțirea în silabe.

Un truc cu palmele: bate din palme o dată pentru fiecare silabă. La „poet” bați de două ori, la „soare” (soa-re) tot de două ori, deși „soare” are trei litere vocalice: grupul „oa” se rostește într-o singură silabă. Hiatul adaugă o palmă, diftongul nu.

Exemplu lucrat: găsim hiatul în „poezie”.

1. Rostim rar și despărțim: „po-e-zi-e”.
2. Căutăm vocale vecine aflate în silabe diferite: o și e (po-e) și i și e (zi-e).
3. Fiecare pereche este un hiat.

Concluzie: „poezie” are două hiaturi și patru silabe. Compară cu „mai”: a și i rămân într-o singură silabă, deci nu este hiat.

Al doilea caz: aflăm dacă „reeducare” conține hiat. Cuvântul este format din prefixul „re-” și „educare”. Rostim rar și despărțim: „re-e-du-ca-re”. Cele două e stau în silabe diferite, deci formează hiat între vocale identice. Cuvântul are cinci silabe, cu o silabă mai mult decât ar avea dacă „ee” s-ar rosti dintr-o dată.

Ca să nu greșești, lucrează în doi pași: întâi desparte cuvântul în silabe, apoi caută limitele dintre silabe care cad între două vocale. Numai acolo este hiat.

Hiatul se recunoaște numai după rostirea a două vocale în silabe diferite. Aceeași pereche de litere poate fi diftong sau hiat: „ea” este diftong în „stea” și hiat în „re-al”. Din acest motiv nu ajunge scrierea, trebuie să rostești cuvântul.

Aceleași litere pot da rostiri diferite: „oa” este diftong în „soa-re” și hiat în „o-a-ză”; „au” este diftong în „sau” și hiat în „a-ur”; „ia” este diftong în „iar-nă” și hiat în „di-a-mant”; „ie” este diftong în „ie-pu-re” și hiat în „fa-mi-li-e”. Cuvântul întreg hotărăște, nu perechea de litere.

Se întâlnește în patru situații:

• între două vocale diferite, în cuvinte neologice: „a-er”, „po-et”, „re-al”, „di-a-metru”;
• între două vocale identice: „al-co-ol”, „ve-ni-i” (cele două i se rostesc separat), „cre-e-re”, „co-o-pe-ra-ți-e”;
• în terminațiile în „-ie”: „fa-mi-li-e”, „po-e-zi-e”;
• între prefix și radical: „re-a-du-ce” (re- + aduce), „ne-o-bo-sit” (ne- + obosit); prefixul rămâne separat de rădăcină în rostire, deci cele două vocale nu formează diftong.

Când o vocală hiatică este urmată de un diftong sau de un triftong, limita dintre silabe cade între ele: în „zi-ua”, hiatul este între i și diftongul „ua”, iar în „i-de-ea”, între e și diftongul „ea”. Când scrierea oferă trei litere vocalice alăturate, desparte mai întâi cuvântul în silabe; abia apoi stabilești unde se află hiatul, fără să numești hiat întregul grup.

În textul poetic, hiatul influențează măsura versului, pentru că adaugă o silabă. „Poezie” are patru silabe, iar un cuvânt cu diftong în locul hiatului ar avea mai puține. La scandarea unui vers, hiatul se numără ca două silabe. Despărțirea în silabe nu coincide cu despărțirea la capăt de rând: „aer” se rostește „a-er”, dar nu se frânge la capăt de rând, pentru că o vocală singură nu rămâne izolată pe un rând.

Exemplu lucrat: aflăm câte silabe are „cooperație”. Despărțim: „co-o-pe-ra-ți-e”. Perechea co-o este hiat între vocale identice, iar „ți-e” este un al doilea hiat, din terminația -ie. Silabele sunt co, o, pe, ra, ți, e: șase. Cele șase silabe sunt cu două mai multe decât ar fi dacă am fi rostit fiecare pereche de vocale într-o singură silabă; diferența o face hiatul.

Exemplu lucrat: alegem seria în care toate cuvintele conțin hiat: a) aer, poet, alcool; b) mai, doi, pui; c) soare, stea, iarbă. În seria a, cuvintele se despart „a-er”, „po-et”, „al-co-ol”: hiat în fiecare. În seria b, „mai”, „doi” și „pui” au o singură silabă, cu diftong. În seria c, „soa-re”, „stea” și „iar-bă” conțin diftongi. Răspuns: a.

Criteriul de examen este despărțirea în silabe, nu aspectul grafic. Itemul cere de obicei una dintre trei operații: să alegi cuvântul cu hiat, să numeri silabele sau să numeri hiaturile unui cuvânt.

Metodă pentru itemii „care cuvânt conține un hiat”: desparți fiecare variantă în silabe și cauți vocale scrise alăturat, dar rămase în silabe diferite. Dacă în fiecare variantă vocalele alăturate rămân în aceeași silabă, nu există hiat. Cuvintele „doi”, „mai”, „iarnă” și „poartă” nu conțin hiat, pentru că „oi”, „ai”, „ia” și „oa” se rostesc într-o singură silabă.

Atenție la cuvintele care combină hiat și diftong: „ideea” are trei silabe („i-de-ea”), iar „ziua” are două („zi-ua”). Numărul silabelor se stabilește fără să te grăbești după numărul literelor vocalice.

Exemplu lucrat: care cuvânt conține hiat: a) poartă, b) iarnă, c) ideea, d) doi? Se despart cuvintele: „poar-tă” (diftong oa), „iar-nă” (diftong ia), „i-de-ea” (hiat între e și diftongul ea), „doi” (diftong oi). Răspuns: c.

Exemplu lucrat: câte silabe are „copiii”? a) 2, b) 3, c) 4. Rostim rar: „co-pi-i”. Cele două i sunt vocale identice rostite separat, deci hiat. Răspuns: b.

Exemplu lucrat: câte hiaturi are „geometrie”? a) unul, b) două, c) trei. Despărțim: „ge-o-me-tri-e”. Perechea e–o (ge-o) este un hiat, iar perechea i–e (tri-e) este al doilea; „me” și „tri” nu au vocale vecine. Răspuns: b.

Greșeli frecvente

• Greșit: „Ai” din „mai” este hiat.
  Corect: În „mai”, „ai” formează un diftong în aceeași silabă.
• Greșit: „Ideea” se desparte „i-deea”.
  Corect: „i-de-ea”, adică hiat între e și diftongul ea.
• Greșit: „Aer” se desparte „ae-r”.
  Corect: „a-er”; cele două vocale sunt în silabe diferite, deci formează hiat.
• Greșit: „Ziua” are trei silabe, „zi-u-a”.
  Corect: „zi-ua” are două silabe; „ua” este diftong.

Înainte și după