Dialogul

Într-un dialog, oamenii vorbesc pe rând. Fiecare spune o replică și ascultă replica primită. O conversație reușită se leagă de ce a spus celălalt, iar tonul și cuvintele se potrivesc cu persoana căreia i te adresezi.

Replicile unui dialog scris încep pe rânduri separate, cu linie de dialog:

— Vii la bibliotecă? — Da, după ora patru. Tu când poți? — Pot la aceeași oră.

Răspunsurile se leagă de întrebarea anterioară. „Nu am înțeles locul” cere o lămurire, iar „Ne vedem la intrarea dinspre parc” o oferă. Când schimbi vorbitorul, treci la rândul următor.

Dialogul nu se scrie doar pe hârtie. La telefon sau în joaca „telefonul fără fir” îți aștepți rândul și nu întrerupi, iar fiecare răspuns arată că ai ascultat. Dacă vrei să știi dacă un dialog este bun, pune două întrebări: răspunde fiecare replică la cea dinainte? au ambii vorbitori loc să spună ce au de spus?

Vorbitorul poate fi un prieten, un profesor sau un vânzător. Cu prietenul spui „tu”, iar cu profesorul spui „dumneavoastră”. Alegerea cuvintelor face parte din dialog la fel de mult ca informația.

Imaginează un dialog de patru replici în care doi colegi stabilesc unde se întâlnesc. Verifică dacă fiecare răspunde la întrebare și dacă ambii au prilejul să vorbească.

Dialogul este schimbul de replici dintre două sau mai multe persoane. Replica este intervenția unui vorbitor; ea poate fi întrebare, răspuns, propunere, acceptare, refuz sau reacție la ce s-a spus. Spre deosebire de monolog, în care vorbește o singură persoană, dialogul presupune alternarea vorbitorilor și cooperare: răspunsul urmărește întrebarea, iar următoarea întrebare pornește din răspuns. Cine întrerupe repetat nu mai lasă loc răspunsului.

Funcția replicilor. În schimbul „— Ajungi la șase? — Pot la șapte. — Atunci mutăm întâlnirea”, prima replică cere o confirmare, a doua propune alt moment, iar a treia acceptă schimbarea. Răspunsul nu repetă întrebarea; el negociază ora. În „— Ai trimis proiectul? — Încă nu; îmi lipsește pagina finală”, replica a doua răspunde și explică întârzierea.

Scrierea. Dialogul se transcrie pe rânduri separate, cu linia de dialog (—) la începutul fiecărei replici. Explicația vorbitorului (cuvintele autorului) se pune după replică. După o replică terminată cu punct, cuvintele autorului sunt precedate de virgulă, iar punctul dispare: „— Am ajuns, spuse Maria.” După o replică terminată cu semnul întrebării sau al exclamării, semnul rămâne, iar cuvintele autorului încep cu literă mică: „— Vii și tu? întrebă Maria.” Aceeași informație poate fi redată și în vorbire indirectă, fără linie de dialog: „Maria a întrebat dacă vii și tu.”

Exemplu lucrat: Se dă schimbul „— Mergem la film sâmbătă? — Nu pot, am antrenament. — Atunci duminică?”. Prima replică propune o activitate și o zi. A doua refuză și își motivează refuzul. A treia nu insistă pentru sâmbătă, ci propune o alternativă. Ultima replică se leagă de ce a spus partenerul („am antrenament” rezolvă sâmbăta, dar nu duminica).

Exemplu lucrat: Se dă „— Ai terminat tema? — Mie îmi place ciocolata.” A doua replică nu răspunde la întrebare, deci dialogul nu progresează. O variantă corectă este „— Încă nu; mai am un exercițiu.”, care răspunde, explică situația și lasă loc unei noi întrebări: „— Te ajut?”. O replică potrivită își regăsește sensul în replica dinaintea ei.

Dialogul în trei situații. În conversația obișnuită, replicile sunt spontane și depind de context. În textul narativ, dialogul este o modalitate de expunere: individualizează personajele prin felul de vorbire și face acțiunea mai vie. În textul dramatic, dialogul este modul de existență al piesei: prin replici se desfășoară conflictul, iar indicațiile scenice (didascaliile) îl completează.

Registrul. Într-un dialog bine construit, registrul fiecărui vorbitor se potrivește cu situația și cu relația dintre interlocutori: elevul se adresează profesorului prin „dumneavoastră”, iar prietenului prin „tu”. Într-un text literar, dialogul caracterizează personajele indirect, prin cuvintele lor, și arată relațiile dintre ele.

Fișe de lucru: dialog

Două fișe despre dialog, cu sarcini prin imagini și exerciții potrivite clasei. La pregătitoare adultul citește cerințele. Fiecare fișă are șase sarcini și cheia pe ultima pagină a PDF-ului.

• 

  Dialogul — exerciții

  Deschide fișa
• 

  Dialogul — aplică ce ai învățat

  Deschide fișa

Greșeli frecvente

• Greșit: — Am ajuns. spuse Maria.
  Corect: — Am ajuns, spuse Maria. (cuvintele autorului urmează după virgulă, cu literă mică).
• Greșit: Într-un dialog scris, replicile sunt puse în același rând, fără linie de dialog.
  Corect: Fiecare replică începe pe rând nou, cu linie de dialog.
• Greșit: — Vii? Întrebă Ana.
  Corect: — Vii? întrebă Ana. (după semnul întrebării, cuvintele autorului încep cu literă mică).

Înainte și după