Pronumele și formele verbale extinse

Pronumele latin poate înlocui sau determina un substantiv. Ego și tu sunt personale; se, sui este reflexiv și trimite la subiectul propoziției; hic, haec, hoc arată apropierea, ille, illa, illud depărtarea; qui, quae, quod introduce relativă. Pronumele se identifică după rol și caz, nu doar după o asemănare de formă. La verb, diateza activă prezintă subiectul ca autor al acțiunii, iar pasiva ca receptor al ei. „Magister laudat discipulum” înseamnă „Profesorul laudă elevul”; „Discipulus laudatur” înseamnă „Elevul este lăudat”.

Prezentul pasiv al primei conjugări include forme ca laudor, laudaris, laudatur. Infinitivul prezent activ laudare și pasiv laudari au roluri diferite în frază. Participiul perfect pasiv laudatus se acordă cu substantivul; împreună cu esse poate forma timpuri pasive compuse, de exemplu laudatus est. Pentru un enunț nu se deduce agentul pasivei dacă nu este exprimat, eventual prin a/ab cu ablativul.

Pronume personale și reflexive. Personalele au declinare proprie: ego, mei, mihi, me, me; tu, tui, tibi, te, te; la plural nos, nostri (nostrum), nobis, nos, nobis și vos, vestri (vestrum), vobis, vos, vobis. Reflexivul de persoana a III-a are formele sui, sibi, se, se și nu are nominativ. El trimite la subiectul propoziției: „Puella se laudat” înseamnă „Fata se laudă pe sine”, iar „Puella eam laudat” înseamnă „Fata o laudă pe alta”.

Demonstrativele hic, is, ille, idem se învață la nominativ singular, pe genuri: hic, haec, hoc („acesta”); is, ea, id („acela”, „el”); ille, illa, illud („acela”, ce se află departe); idem, eadem, idem („același”). Relativul și interogativul au formele qui, quae, quod și quis, quid.

Diateza pasivă. Prezentul pasiv al conjugării I este laudor, laudaris, laudatur, laudamur, laudamini, laudantur. Imperfectul pasiv este laudabar, laudabaris, laudabatur, laudabamur, laudabamini, laudabantur; viitorul pasiv este laudabor, laudaberis, laudabitur, laudabimur, laudabimini, laudabuntur. Agentul se exprimă prin a/ab și ablativ („a militibus”), iar instrumentul, prin ablativ fără prepoziție.

Formele nominale și timpurile compuse. Infinitivul prezent are forma activă laudare și pasivă laudari; infinitivul perfect, laudavisse (activ) și laudatum esse (pasiv). Mai-mult-ca-perfectul activ este laudaveram, laudaveras, laudaverat. Perfectul pasiv se formează din participiul perfect pasiv și prezentul lui esse: laudatus sum, laudatus es, laudatus est; participiul se acordă cu subiectul (puella laudata est).

Pronumele relativ și interogativ qui, quae, quod are ca interogativ substantival formele quis (m., f.) și quid (n.): „Quis venit?” înseamnă „Cine vine?”.

Exemplu lucrat 1. În „puella laudatur”, puella este nominativ și subiectul care primește acțiunea. Verbul are terminația -tur de persoana a III-a singular pasiv, deci traducerea este „Fata este lăudată”, nu „Fata laudă”.

Exemplu lucrat 2: din activ în pasiv. Propoziția „Milites hostem vincunt” devine pasivă astfel:

1. Complementul direct hostem trece la nominativ: hostis.
2. Verbul trece la pasiv, la aceeași persoană și același număr cu noul subiect: vincitur.
3. Subiectul vechi devine complement de agent: a militibus.

Rezultatul este „Hostis a militibus vincitur”, adică „Dușmanul este învins de soldați”.

Exemplu lucrat 3: perfectul pasiv. În „Urbs a Romulo condita est” condita este participiul perfect pasiv al lui condo, condere, condidi, conditum, acordat cu urbs (nominativ feminin singular), iar est completează forma de perfect. A Romulo este complement de agent. Traducerea este „Orașul a fost întemeiat de Romulus”.

Greșeli frecvente

• Greșit: „Puella eam laudat” înseamnă „Fata se laudă”.
  Corect: eam trimite la altă persoană („Fata o laudă”); pentru „se laudă pe sine” se folosește reflexivul se.
• Greșit: laudatur este activ.
  Corect: terminația -tur marchează pasivul.
• Greșit: laudaveram se traduce „am lăudat”.
  Corect: laudaveram este mai-mult-ca-perfect („lăudasem”); „am lăudat” este laudavi.
• Greșit: hic și ille sunt două forme ale aceluiași pronume.
  Corect: hic arată ceea ce e aproape („acesta”), ille ceea ce e departe („acela”).

Înainte și după