Substantivul și declinările I–III

Substantivul latin își schimbă terminația după caz și număr. Forma de dicționar arată nominativul singular, genitivul singular și genul: puella, puellae (feminin), servus, servi (masculin), rex, regis (masculin). Genitivul singular indică declinarea: -ae la I, -i la II și -is la III. Nu stabilești declinarea numai din nominativ, fiindcă acesta poate avea forme variate.

Cazurile de bază sunt nominativul (frecvent subiect), genitivul (posesie sau determinare), dativul (destinatar), acuzativul (frecvent complement direct), ablativul (circumstanțe și construcții cu prepoziție) și vocativul (adresare). Traducerea se face după rolul din enunț, nu prin înlocuirea mecanică a unei terminații cu un singur cuvânt românesc.

Exemplu. În Puella rosam portat, puella este nominativ singular și numește persoana care acționează, iar rosam este acuzativ singular și numește obiectul purtat. Traducerea este „Fata poartă trandafirul”. Ordinea cuvintelor ajută, dar terminațiile sunt decisive pentru identificarea funcțiilor.

Genitivul ajută și la găsirea bazei practice de declinare: din puellae îndepărtezi -ae și obții puell-; din servi, serv-; din regis, reg-. La această bază se adaugă terminațiile din tabele. Baza astfel obținută nu se confundă cu tema morfologică, care include și vocala tematică: puellā- la declinarea I, servo- la declinarea a II-a. Următorul tabel arată trei modele la singular; forma exactă a unui substantiv se verifică pornind de la datele sale de dicționar.

La plural, puellae și reges pot fi nominativ, iar servi este nominativ plural; genitivele plurale sunt puellarum, servorum, regum. Aceleași litere pot marca forme diferite: puellae este genitiv sau dativ singular, dar și nominativ sau vocativ plural. Enunțul și acordul lămuresc valoarea.

Pluralul. Terminațiile din tabel se adaugă la aceeași bază practică.

Substantivele din declinarea a III-a în -is și -es care au același număr de silabe la nominativ și la genitiv (parisilabicele: civis, civis; hostis, hostis; navis, navis) fac de regulă genitivul plural în -ium: civium, hostium, navium. Excepții cu -um: canis (canum), iuvenis (iuvenum), volucris (volucrum) fără excepție, iar sedes (sedum) și vates (vatum) de regulă. Substantivele cu tema în consoană fac -um: regum. Monosilabicele terminate în două consoane, ca urbs, urbis și mons, montis, au -ium: urbium, montium. Neutrele de declinarea a III-a, ca nomen, nominis, au nominativul, acuzativul și vocativul identice: nomen la singular, nomina la plural.

Alte modele din declinarea a II-a. Pe lângă servus, există substantive în -er care păstrează sau pierd e-ul în restul declinării: puer, pueri (puerum, puero) și ager, agri (agrum, agro). Neutrele în -um au nominativul, acuzativul și vocativul identice: templum, templi la singular și templa la plural (nominativ, acuzativ și vocativ), genitivul plural templorum.

Echivalarea cazurilor în română. Nominativul devine subiect sau nume predicativ; genitivul, atribut substantival genitival („casa regelui”); dativul, complement indirect („dă regelui”); acuzativul, complement direct sau, după prepoziții precum ad și in, complement circumstanțial de loc; ablativul, complement circumstanțial (de instrument, de mod, de loc, de timp) sau, după a/ab, complement de agent; vocativul rămâne vocativ.

Exemplu lucrat 1. În Servus puellae rosam dat, identifici mai întâi predicatul dat („dă”). Servus este nominativ singular: „servitorul”. Rosam este acuzativ singular: „trandafirul”. Puellae este dativ singular, destinatarul acțiunii: „fetei”. Rezultatul este „Servitorul îi dă fetei trandafirul”. Forma puellae poate fi și genitiv: „Servitorul fetei dă trandafirul”. Verbul dat nu cere exprimarea destinatarului în fiecare enunț, deci ambele analize sunt posibile. În lectura aleasă aici, puellae este dativ; într-un text, contextul decide între cele două interpretări.

Exemplu lucrat 2: ablativul fără prepoziție. Fraza Milites hostem gladio vincunt se analizează astfel:

1. vincunt este predicatul, persoana a III-a plural.
2. milites este nominativ plural, subiectul („soldații”).
3. hostem este acuzativ singular, complement direct („dușmanul”).
4. gladio este ablativ singular fără prepoziție, circumstanțial instrumental („cu sabia”).

Traducerea este „Soldații înving dușmanul cu sabia”.

Exemplu lucrat 3: declinarea lui civis. Dicționarul dă civis, civis (m.), deci genitivul în -is arată declinarea a III-a. Baza practică pentru terminațiile din tabel este civ-. Formele singularului sunt civis, civis, civi, civem, cive, iar ale pluralului cives, civium, civibus, cives, civibus. În „Cives urbem defendunt” (cives, nominativ plural; urbem, acuzativ singular) traducerea este „Cetățenii apără orașul”.

Greșeli frecvente

• Greșit: rex este de declinarea a II-a pentru că se termină în consoană la nominativ.
  Corect: rex, regis este de declinarea a III-a; genitivul -is identifică declinarea.
• Greșit: puellae înseamnă întotdeauna „al fetei”.
  Corect: poate fi genitiv sau dativ singular și nominativ sau vocativ plural; contextul stabilește cazul.
• Greșit: în Puella rosam portat, rosam este subiectul fiindcă apare lângă verb.
  Corect: terminația -am marchează acuzativul singular; subiectul este puella.
• Greșit: Genitivul plural al lui civis este civum.
  Corect: civis este parisilabic, deci are genitivul plural civium.
• Greșit: Toate substantivele în -is fac genitivul plural în -ium, deci genitivul plural al lui canis este canium.
  Corect: canis este excepție și face canum.

Înainte și după