Adjectivul, pronumele și numeralul

Adjectivul latin se acordă cu substantivul în gen, număr și caz, nu neapărat și în terminație. Modelul bonus, bona, bonum folosește terminații din declinările I și II: puella bona „fata bună”, puer bonus „băiatul bun”. Pronumele personal poate fi exprimat pentru accentuare; forma verbului indică deja persoana. Posesivul meus, mea, meum se acordă cu lucrul posedat. Pronumele relativ qui, quae, quod introduce o propoziție care precizează un substantiv anterior. Numeralele cardinale de bază sunt unus, duo, tres; cifrele romane I, V, X, L, C, D, M au valorile 1, 5, 10, 50, 100, 500, 1000.

Cazul adjectivului urmează funcția grupului nominal în enunț: în „cum puella bona”, atât puella, cât și bona sunt la ablativ singular. Un relativ se acordă cu antecedentul în gen și număr, dar cazul îi este dat de rolul din propoziția relativă. În cifrele romane, IV înseamnă 4, VI înseamnă 6, IX înseamnă 9; regula subtractivă se aplică perechilor admise, nu oricărei ordini de simboluri.

Adjectivele de clasa I (declinările I–II). Modelul bonus, bona, bonum are masculinul și neutrul după declinarea a II-a, iar femininul după a I-a. Adjectivele cu nominativul masculin în -er au două variante: pulcher, pulchra, pulchrum folosește baza pulchr- în forme ca pulchri și pulchrae, fără e-ul din nominativul masculin; miser, misera, miserum păstrează e-ul în baza miser-. Adjectivul poate fi atribut („puella pulchra”) sau nume predicativ („puella pulchra est”).

Posesivul. Meus, mea, meum, tuus, noster, vester se acordă cu lucrul posedat. Posesivul reflexiv suus, sua, suum trimite la subiectul propoziției: „Puella matrem suam amat” înseamnă „Fata își iubește mama”, iar „Puella eius matrem amat” trimite la o altă persoană.

Numeralele de bază. Unus, duo, tres, quattuor, quinque, sex, septem, octo, novem, decem, centum, mille. Duo are formele duo (m.), duae (f.), duo (n.), iar tres are tres pentru masculin și feminin și tria pentru neutru. Numeralul poate fi adjectiv („tres libri”), pronume („duo veniunt”) sau substantiv.

Cifrele romane. Semnele I, V, X, L, C, D, M se adună de la mare la mic (XVI = 16). Scăderea se face numai prin IV, IX, XL, XC, CD, CM. Anul 2026 este MMXXVI, anul 1989 este MCMLXXXIX, iar anul 753 î.Hr. este DCCLIII.

Pronumele personale au declinare proprie: ego, mei, mihi, me, me; tu, tui, tibi, te, te; la plural nos și vos. Relativul are, la nominativ și acuzativ, formele qui, quae, quod (singular) și qui, quae, quae (plural), respectiv quem, quam, quod și quos, quas, quae.

Exemplu lucrat 1. În „puella bona cantat”, puella este nominativ singular feminin și subiect; adjectivul bona are aceleași trei categorii. „Puellam bonam video” cere acuzativ singular pentru obiectul direct, deci ambele forme se schimbă.

Exemplu lucrat 2: relativul. În „Vir, quem video, amicus est” relativul quem este masculin singular, ca antecedentul vir, dar este în acuzativ, pentru că îndeplinește rolul de complement direct al verbului video. Traducerea este „Bărbatul pe care îl văd este prieten”.

Exemplu lucrat 3: numeral și adjectiv. În „Duae puellae tres libros habent” duae se acordă cu puellae (nominativ feminin plural), iar tres se acordă cu libros (acuzativ masculin plural). Traducerea este „Cele două fete au trei cărți”.

Greșeli frecvente

• Greșit: Adjectivul are mereu aceeași terminație vizibilă ca substantivul.
  Corect: acordul privește genul, numărul și cazul.
• Greșit: Posesivul se acordă cu posesorul.
  Corect: forma lui se acordă cu lucrul posedat.
• Greșit: IX este 11 deoarece se adună toate semnele.
  Corect: I înainte de X indică scădere, deci IX=9.

Înainte și după