Relații lexicale și formarea cuvintelor

Sensul se verifică în context. „Chiaro” poate descrie lumină sau explicație; „aprire/chiudere” sunt antonime. Prefixele și sufixele construiesc familii de cuvinte.

Sinonimia este o apropiere de sens dependentă de context, nu o înlocuire automată peste tot: „veloce” se potrivește cu „un treno veloce”, iar „rapido” cu „una risposta rapida”. Antonimia opune sensuri și poate fi graduală („caldo – freddo”, cu trepte între ele) sau complementară („vivo – morto”, fără treaptă intermediară); alegerea antonimului depinde de context, pentru că „chiaro” are ca antonim „scuro” pentru o culoare și „confuso” pentru o explicație. În analiza „una spiegazione chiara”, mai întâi identific substantivul spiegazione; apoi aleg sensul inteligibil al adjectivului, nu culoarea deschisă. Omonimele au intrări separate în dicționar („il riso” = orez, „il riso” = râs), iar polisemia reunește sensuri înrudite ale aceluiași cuvânt: „la testa” este partea corpului, dar și capătul din față al unui obiect. Verificarea se face întotdeauna în propoziție, nu pe cuvântul izolat; un dicționar de sinonime oferă variante, dar nu garantează că oricare se potrivește.

Hiperonimul numește categoria, iar hiponimele numesc membrii ei: „fiore” este hiperonim pentru „rosa”, „tulipano” și „margherita”. Familia lexicală grupează cuvinte cu aceeași rădăcină („scuola, scolaro, scolastico”), iar câmpul lexical grupează cuvinte dintr-un domeniu („mare, onda, spiaggia, nave”). Registrul alege între „babbo” (familiar) și „padre” (neutru); într-o cerere, un termen administrativ trebuie să fie precis și coerent cu documentul. Dicționarul indică pentru fiecare cuvânt sensurile și registrul.

Multe antonime se formează cu prefixe negative: „possibile – impossibile” (im- înaintea lui b, m, p), „legale – illegale” (il- înaintea lui l), „regolare – irregolare” (ir- înaintea lui r), „utile – inutile” (in- în rest). Sufixele formează alte clase de cuvinte: „fiore – fioraio” (persoană), „lavoro – lavoratore” (agent), „bello – bellezza” (calitate abstractă), „tavolo – tavolino” (diminutiv), „informare – informazione” (numele acțiunii), „lento – lentamente” (adverb de mod). Compunerea unește două cuvinte: „capostazione”, „apriscatole”, „portafoglio”.

Exemplu rezolvat 1

Formează contrariul lui „legale”, „regolare” și „possibile”.

1. „Legale” începe cu l: prefixul este il-, deci „illegale”.
2. „Regolare” începe cu r: prefixul este ir-, deci „irregolare”.
3. „Possibile” începe cu p: prefixul este im-, deci „impossibile”.

Rezultat: illegale, irregolare, impossibile.

Exemplu rezolvat 2

Stabilește sensul lui „riso” în „Mangio il riso” și în „Il suo riso è contagioso”.

1. În prima frază verbul „mangio” cere un aliment: „il riso” este orezul.
2. În a doua frază adjectivul „contagioso” se potrivește cu o reacție: „il riso” este râsul.

Rezultat: Primul „riso” înseamnă orez, al doilea înseamnă râs; sensul se stabilește din context.

Exemple în context

• „aperto/chiuso” — antonime.
• „rapido/veloce” — sinonime contextuale.
• „riso” — omonimie orez/râs.
• „inutile” — prefixare.
• „fioraio” — sufixare.
• „apriscatole” — compunere.
• „spiegazione chiara” — explicație inteligibilă.
• „campo lessicale” — domeniu de cuvinte înrudite semantic.

Greșeli frecvente

• Greșit: Ce sens are „piano” în „al quarto piano” și în „suona il piano”? Răspuns: Etaj, respectiv pian.
  Corect:
• Greșit: Cum este folosit ultimul „piano”? Răspuns: Ca adverb: îi cer să cânte încet, fără volum ridicat.
  Corect:

Înainte și după