Revoluțiile de la 1848 în Europa

În 1848, un val de revoluții a cuprins Franța, statele germane și italiene și Imperiul Habsburgic; de aceea perioada este numită Primăvara popoarelor. Mișcările cereau constituții, libertatea presei, reprezentare politică, dar și drepturi pentru națiuni și schimbări sociale. Revoluția din Paris a înlăturat monarhia lui Ludovic-Filip; Franța a devenit A Doua Republică și a introdus votul universal masculin. La Frankfurt, o Adunare Națională a încercat să construiască un stat german constituțional. Multe revoluții au fost înfrânte în 1848–1849, dar cererile lor au rămas importante.

Care au fost cauzele? În Europa anilor 1840 existau regimuri care limitau libertățile. Liberalii cereau constituții și libertatea presei. Popoarele supuse unor imperii, de exemplu italienii, ungurii și cehii, cereau drepturi naționale. În 1845–1847, recoltele slabe de cartofi și de cereale au adus foamete, iar muncitorii și țăranii, loviți de scumpire, erau nemulțumiți.

Revoluția a pornit la Paris, în zilele de 22–24 februarie 1848. Regele Ludovic-Filip a abdicat și a fost proclamată A Doua Republică, care a introdus votul universal masculin. În decembrie 1848, Louis-Napoléon Bonaparte, nepotul lui Napoleon, a fost ales președinte. Vestea s-a răspândit: în martie, la Viena a fost înlăturat cancelarul Metternich, simbolul vechii ordini, iar la Budapesta, la 15 martie, tinerii conduși de poetul Petőfi Sándor au cerut libertatea presei și o constituție. La Berlin regele Prusiei a promis o constituție, iar la Milano italienii s-au luptat cinci zile cu armata austriacă („Cele cinci zile”). La Frankfurt, în mai, s-a întrunit prima adunare aleasă a germanilor, care trebuia să alcătuiască o constituție pentru o Germanie unită.

În Imperiul Habsburgic, mai multe popoare au cerut drepturi: cehii la Praga, croații, românii din Transilvania și Banat. Țăranii au obținut desființarea iobăgiei. Revoluțiile au pierdut treptat: armata austriacă a învins în Italia, forțe ruse și austriece au înăbușit revoluția maghiară în 1849 (capitularea de la Világos, august 1849), regele Prusiei a respins în 1849 coroana oferită de adunarea de la Frankfurt, iar în Franța președintele Louis-Napoléon a pregătit un nou imperiu.

Chiar învinse, revoluțiile au lăsat urme: în Austria a rămas desființată iobăgia, în Franța votul universal masculin a rămas, iar ideile naționale și liberale au continuat să se răspândească. În același an 1848 au avut loc revoluții și în Moldova și Țara Românească.

Exemplu rezolvat — cât de repede s-a răspândit revoluția? Cerința: calculează câte zile au trecut între izbucnirea la Paris (22 februarie) și răscoala de la Berlin (18 martie), în anul bisect 1848.

1. Din 22 februarie până la 29 februarie sunt 7 zile (anul 1848 are 29 de zile în februarie).
2. De la 29 februarie la 18 martie mai sunt 18 zile.
3. Adunăm: 7 + 18 = 25 de zile.
4. Concluzie: în doar 25 de zile revoluția s-a extins de la Paris la Viena, Budapesta, Milano și Berlin, ceea ce arată cât de repede circulau știrile, prin ziare și telegraf.

Vestea schimbării de regim din Paris, în februarie 1848, a încurajat protestele din alte părți ale continentului. În martie au avut loc mișcări la Viena și Berlin. În statele germane se cereau drepturi cetățenești și unitate națională. Deputații reuniți la Paulskirche, Frankfurt, din mai 1848 au elaborat un proiect de constituție. Regele Prusiei, Frederic Wilhelm al IV-lea, a respins coroana propusă în 1849, iar forțele monarhice au învins mișcarea.

Imperiul Habsburgic cuprindea popoare cu interese și revendicări diferite. La Praga, reprezentanți slavi au cerut egalitatea popoarelor în imperiu. Problemele sociale ale lucrătorilor și țăranilor se împleteau cu revendicările liberale și naționale. În Franța, votul larg din 1848 îi privea pe bărbați; femeile nu au primit atunci drept de vot. Aceste limite împiedică descrierea revoluțiilor ca victorie deplină și simultană a democrației.

Exemplu rezolvat: clasificăm două cereri din 1848. „Libertatea presei” este o cerere liberală, pentru că privește un drept al cetățenilor. „Unificarea statelor germane” este o cerere națională, pentru că privește formarea unui stat comun. Un program revoluționar putea conține ambele cereri.

După prima fază, revoluțiile s-au împărțit între moderați, care voiau reforme, și radicali, care voiau republică și schimbări sociale. În Franța, în iunie 1848, închiderea atelierelor naționale pentru șomeri a dus la o răscoală a muncitorilor parizieni, înăbușită de generalul Cavaignac; după „zilele din iunie” teama de „revoluția socială” a întărit tabăra ordinii. În Frankfurt, Adunarea a discutat dacă noua Germanie să includă Austria (soluția „Marii Germanii”) sau să fie condusă de Prusia („Mica Germanie”). Constituția din martie 1849 a oferit coroana imperială regelui Prusiei, care a refuzat-o, spunând că nu primește o coroană de la o adunare.

În Ungaria, Lajos Kossuth a condus guvernul și apoi, în aprilie 1849, a fost proclamată independența față de Habsburgi. Armata maghiară a obținut victorii, dar împăratul Franz Joseph a cerut ajutorul țarului Nicolae I; armata rusă a intrat în Transilvania și Ungaria, iar capitularea de la Világos din 13 august 1849 a pus capăt luptei. Conducătorii revoluției au fost executați sau exilați.

Revoluțiile din 1848 au fost în același timp liberale, naționale și sociale, dar aceste obiective nu coincideau mereu: maghiarii cereau libertate pentru ei, dar nu recunoșteau toate drepturile naționale ale românilor, croaților sau slovacilor din Ungaria, ceea ce a provocat conflicte.

Exemplu rezolvat — cele 12 puncte de la Pesta. Programul revoluționarilor maghiari din 15 martie 1848 cerea libertatea presei, guvern responsabil în fața unui parlament, egalitate în fața legii și desființarea iobăgiei.

1. Notăm cine a redactat: un grup de tineri radicali din Pesta.
2. Notăm ce cerințe sunt liberale și ce cerințe sunt sociale.
3. Observăm că programul nu cere drepturi pentru toate naționalitățile din regat.
4. Concluzie: programul este un izvor valoros pentru ideile liberale, dar arată și limitele: un popor care cere libertate poate refuza altora aceleași drepturi.

Greșeli frecvente

• Greșit: În 1848 a existat o singură revoluție europeană condusă de Paris.
  Corect: Au existat mișcări în mai multe state, cu obiective diferite.
• Greșit: Votul universal din Franța a inclus femeile.
  Corect: Reforma din 1848 a introdus votul universal masculin.
• Greșit: Germania s-a unificat la Adunarea de la Frankfurt.
  Corect: Proiectul constituțional din 1848–1849 nu a reușit atunci.

Înainte și după