Emanciparea romilor

Timp de secole, mulți romi din Moldova și Țara Românească au fost ținuți în robie: nu erau liberi să își hotărască singuri viața. Emanciparea a fost un proces treptat, prin legi care au desființat acest statut. Legile finale au fost adoptate în 1855 în Moldova și în 1856 în Țara Românească. În România, 20 februarie este ziua comemorării dezrobirii romilor. Libertatea legală nu a eliminat imediat sărăcia și discriminarea.

Robia romilor este atestată documentar din secolul al XIV-lea. Cel mai vechi act păstrat este un document din 1385, prin care domnul Țării Românești, Dan I, întărește mănăstirii Tismana o donație care include 40 de sălașe (familii) de romi. În Moldova, un act din 1428 al lui Alexandru cel Bun menționează familii de romi dăruite mănăstirii Bistrița. Cuvântul „sălaș” desemna o familie sau o gospodărie.

Romii aflați în robie aveau trei categorii de stăpâni: domnia (robi domnești), mănăstirile (robi mănăstirești) și boierii (robi boierești). Stăpânii puteau să îi dăruiască, să îi vândă sau să îi lase moștenire. Munca lor era folosită în meșteșuguri, în slujba curții și în gospodăriile boierești. Statutul acesta nu a apărut din voința comunității de romi, ci a fost stabilit prin obiceiuri și legi.

Emanciparea s-a făcut în etape:

• 1843: în Țara Românească, o primă lege eliberează romii statului (robii domnești).
• 1844: în Moldova, o lege eliberează romii statului și pe cei ai Bisericii (ai mitropoliei, ai episcopiilor și ai mănăstirilor).
• 1847: în Țara Românească, o lege eliberează romii Bisericii.
• 1848: programul revoluției din Țara Românească cere dezrobirea tuturor romilor, dar înfrângerea revoluției oprește măsura.
• 1855: în Moldova, legea prevede emanciparea tuturor romilor rămași în robie.
• 1856: în Țara Românească, legea din 20 februarie face același lucru.

Legile prevedeau despăgubiri pentru stăpânii care pierdeau robii. În cazul foștilor robi, libertatea legală a fost doar începutul: mulți au rămas în aceleași localități, fără pământ, iar prejudecățile au rămas.

Exemplu rezolvat — citirea unui act de donație. Cerința: ce arată documentul din 1385?

1. Aflăm cine acționează: domnul Țării Românești, Dan I.
2. Aflăm în favoarea cui: mănăstirea Tismana.
3. Aflăm ce se dăruiește: printre bunuri, 40 de sălașe, adică 40 de familii de romi.
4. Concluzie: la sfârșitul secolului al XIV-lea romii apar deja ca bun donat, deci robia exista; actul nu spune însă când a început, pentru că nu cunoaștem acte mai vechi.

Documentele cercetate de Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale acoperă anii 1831–1859: acte juridice, tabele, liste de persoane, documente despre răscumpărare și compensarea unor foști proprietari. Acestea arată că abolirea robiei nu a fost un singur gest. Mai întâi au fost eliberate anumite categorii de persoane, iar legile din 1855–1856 au încheiat procesul juridic în cele două principate. În actele vechi poate apărea termenul istoric „țigani”; în explicația de azi folosim romi și precizăm că robia era un statut impus.

O lege arată schimbarea normei juridice. Pentru a înțelege viața oamenilor după emancipare, istoricul cercetează și alte surse: liste de gospodării, proprietăți, școală, muncă și mărturii. Abolirea nu înseamnă că fiecare fostă persoană robită a primit aceleași bunuri sau că prejudecățile au dispărut. Discutarea acestei istorii cere respect față de persoanele documentate și atenție la diferența dintre statutul legal și condițiile reale de viață.

Exemplu rezolvat: ordonăm 1855, 1856 și 1859. Legea finală din Moldova este prima; urmează legea finală din Țara Românească; Unirea Principatelor are loc mai târziu. Concluzia: dezrobirea juridică finală a precedat Unirea.

Istoricii deosebesc originea romilor, robia ca statut juridic și emanciparea. Romii au venit în spațiul românesc din sudul Dunării, în Evul Mediu, și nu au fost aduși în robie de la început într-un mod stabilit prin lege; statutul s-a fixat treptat, prin donații și obiceiul pământului. O dovadă a acestui proces sunt actele de donație către mănăstiri, în care romii apar enumerați printre bunurile donate.

Exemplu rezolvat — calcularea unei durate. Cerința: documentele atestă robia din 1385; legea din Țara Românească a dezrobirii finale este din 1856. Câți ani separă cele două date?

1. Scădem: $1856-1385=471$ ani.
2. Interpretăm: robia a fost atestată documentar timp de aproape cinci secole.
3. Facem o precizare: calculul măsoară durata dintre două documente; nu putem spune exact când a început statutul, pentru că actele păstrate sunt incomplete.
4. Concluzie: durata lungă explică de ce emanciparea nu a fost un singur gest, ci o succesiune de legi.

Pentru a evalua urmările, trebuie comparate surse diferite. Legile arată ce hotăra statul; listele de despăgubiri arată câți proprietari au cerut compensații; mărturiile și memoriile arată cum au trăit oamenii după eliberare. Istoricul nu folosește una dintre aceste surse pentru a trage concluzii despre toate, ci le confruntă. De pildă, un tabel de despăgubiri arată câți bani primeau stăpânii, dar nu arată cum trăiau oamenii eliberați; pentru aceasta sunt necesare mărturii și documente despre școli, ocupații și locuințe.

Greșeli frecvente

• Greșit: toți romii au fost emancipați într-o singură zi.
  Corect: procesul a avut etape și legi diferite.
• Greșit: legea finală din 1856 a fost adoptată în Moldova.
  Corect: în Moldova legea finală este din 1855; cea din 1856 privește Țara Românească.
• Greșit: abolirea robiei a eliminat automat toate inegalitățile.
  Corect: a schimbat statutul juridic, iar problemele sociale au continuat.

Înainte și după