Cultura și religiile lumii romane

Romanii au lăsat omenirii limba latină, dreptul, orașe și construcții care există și astăzi. Din latină s-au născut limbile romanice: româna, italiana, franceza, spaniola, portugheza. Din latină vin cuvinte românești ca „apă”, „pâine”, „om”, „pământ”.

Dreptul roman a pornit de la Legea celor XII Table și a ajuns, în secolul al VI-lea d.Hr., la codul împăratului Justinian, o culegere de legi pe care s-a bazat dreptul european. Romanii au spus că legea trebuie să fie scrisă, cunoscută și aceeași pentru toți cetățenii.

Construcțiile. Romanii au folosit arcul, bolta, cupola și betonul. Ei au construit:

• drumuri pavate cu piatră, care legau Roma de provincii;
• apeducte, canale înalte pe arcade, care aduceau apă în oraș, cum este Pont du Gard din Franța;
• terme, băi publice mari;
• amfiteatre, locuri pentru spectacole, dintre care cel mai mare este Colosseumul din Roma, inaugurat în anul 80 d.Hr., unde încăpeau aproximativ 50 000 de spectatori;
• Panteonul, templu cu o cupolă uriașă, terminat în jurul anului 125 d.Hr.

În forumul orașului, centrul vieții publice, se întâlneau oamenii pentru comerț, procese și discursuri. La Roma, pe Columna lui Traian, ridicată în anul 113 d.Hr., războaiele cu dacii sunt sculptate într-o bandă în spirală, cu aproximativ 2500 de personaje.

Distracțiile. Romanii mergeau la teatru, la curse de care la Circus Maximus și la lupte de gladiatori, în amfiteatre.

Religia. Romanii credeau în mai mulți zei: Jupiter, zeul cerului și al puterii, Iuno, Minerva, Marte, zeul războiului. Împăratul era și el venerat. Creștinismul a apărut în provincia romană Iudeea, din învățătura lui Iisus Hristos. Primii creștini au fost persecutați. În 313, împărații Constantin și Licinius au dat Edictul de la Milano, care a stabilit libertatea de practicare a oricărei religii, inclusiv a creștinismului. În 380, împăratul Teodosie I a făcut din creștinism religia oficială a imperiului.

Exemplu rezolvat — ce arată Columna lui Traian. Cerința: o fotografie arată o scenă de pe Columna lui Traian cu soldați care construiesc un pod. Ce informații ne dă?

1. Identificăm sursa: relief de piatră, făcut din ordinul împăratului în 113 d.Hr., la câțiva ani după războaie.
2. Observăm ce se vede: soldați romani care lucrează, nu doar luptă, deci armata construia.
3. Notăm ce nu știm din imagine: cum arătau în realitate dacii sau podul, pentru că artistul a lucrat pentru împărat, la Roma.
4. Concluzie: columna este un izvor foarte important, dar o imagine oficială, care glorifică victoria; o comparăm cu texte și cu descoperirile arheologice.

Ingineria romană folosea arce, poduri, canale și rețele de drumuri pentru nevoi practice. Betonul roman, un amestec de var, nisip vulcanic (pozzolana) și pietre, a permis cupole ca cea a Panteonului, cu diametrul de aproape 43 m. O construcție publică exprima totodată puterea statului. O monedă cu portret imperial sau un relief monumental transmitea un mesaj oficial; istoricul compară aceste imagini cu alte izvoare.

Latina era importantă în administrația occidentală, dar imperiul avea multe limbi și tradiții locale; în Răsărit, greaca a rămas limba culturii și a administrației. Dreptul roman stabilea norme, însă aplicarea lor depindea de statutul persoanei și de epocă. Justinian a pus să se adune legile și opiniile juriștilor în Corpus iuris civilis (529–534). Literatura latină are autori ca Cicero (oratorul), Vergiliu (Eneida) și Ovidiu (Metamorfozele), care a murit în exil la Tomis, pe țărmul Mării Negre.

Viața de zi cu zi se cunoaște bine din orașul Pompei, acoperit de cenușa vulcanului Vezuviu în anul 79 d.Hr. și redescoperit în secolul al XVIII-lea. Săpăturile au scos la iveală case cu pictură murală, mozaicuri, magazine cu inscripții pe pereți și brutării cu pâine carbonizată. Arta romană a excelat în portretul realist de piatră și de bronz, în mozaic și în pictura de pe pereți. Aceste izvoare arată viața orășenilor, nu pe cea a țăranilor sau a sclavilor, care au lăsat mai puține urme.

Cultele tradiționale, cele din provincii (ale zeiței egiptene Isis, ale zeului persan Mithra) și creștinismul au coexistat în perioade diferite. Creștinii au fost persecutați mai ales sub Nero (64) și Dioclețian (303–311). Sinodul de la Niceea (325), convocat de Constantin, a fixat o parte din învățătura creștină. Tolerarea creștinismului în 313 nu a însemnat că devenise atunci singura religie a imperiului: acest statut a venit în 380, sub Teodosie.

Exemplu rezolvat — două construcții romane. Comparăm Pont du Gard și Colosseumul.

1. Primul aparținea unei rețele de alimentare cu apă.
2. Al doilea era spațiu pentru spectacole publice.
3. Ambele arată capacitatea de construcție a romanilor, dar răspund unor nevoi diferite.
4. Pentru a afla cine le folosea, căutăm și texte sau inscripții contemporane.

Exemplu rezolvat — Edictul de la Milano. Un text spune că în 313 creștinismul a devenit religie oficială.

1. Stabilim ce prevedea edictul din 313: libertatea religioasă pentru toți, inclusiv pentru creștini.
2. Aflăm din alte surse că religia oficială a devenit creștinismul în 380, prin edictul lui Teodosie.
3. Comparăm cele două date: 313 oprește persecuțiile, 380 face din creștinism religia statului.
4. Concluzie: afirmația din text este greșită; între cele două momente trec șaizeci și șapte de ani.

Greșeli frecvente

• Greșit: Colosseumul era un apeduct.
  Corect: Era amfiteatru.
• Greșit: Pont du Gard transporta soldați ca funcție principală.
  Corect: Susținea canalul care ducea apă spre Nîmes.
• Greșit: Toți locuitorii imperiului vorbeau numai latină.
  Corect: Imperiul cuprindea și alte limbi și culturi.

Înainte și după