Pe scurt
Geții și dacii erau două neamuri înrudite, din marea familie a tracilor. Ei au trăit în Antichitate în spațiul din jurul Carpaților, până la Dunăre și Marea Neagră. Greci și romani îi numeau în feluri diferite: geții erau mai ales la câmpie și la Dunăre, iar dacii în Transilvania și în munți. Au vorbit aceeași limbă și au avut obiceiuri asemănătoare.
Organizarea. Geto-dacii trăiau în triburi conduse de căpetenii. Din când în când, un conducător puternic îi unea. Regele Burebista, în secolul I î.Hr., a întemeiat un regat întins. Mai târziu regele Decebal a condus Dacia în luptele cu romanii.
Ocupațiile. Geto-dacii erau agricultori: cultivau grâu, mei și orz și creșteau vite, oi, cai și porci. Aveau albine și făceau ceramică. Meșterii lucrau fierul și argintul, iar din munți se scotea aur. Aveau schimburi cu grecii de la Marea Neagră, de la care primeau ulcioare cu vin și ulei, și cu romanii.
Casele și cetățile. Satele aveau case de lemn și lut. Pe înălțimi stăteau cetăți de piatră, cu ziduri groase, cum este Sarmizegetusa Regia din Munții Orăștiei. Șase cetăți dacice din acești munți sunt înscrise pe lista UNESCO.
Credințele. Geto-dacii credeau într-un zeu numit Zalmoxis. Grecul Herodot scrie că ei credeau în viața de după moarte. Preoții aveau mare importanță. La Sarmizegetusa Regia se păstrează temelii de sanctuare, locuri de ceremonii religioase, unele rotunde, altele dreptunghiulare.
Izvoarele. Despre daci aflăm din scrierile antice, cum sunt cele ale lui Herodot, Strabon și Cassius Dio. Aflăm și din izvoare materiale: unelte, monede, bijuterii și ruinele cetăților. Imaginea dacilor apare și pe Columna lui Traian din Roma, ridicată în anul 113 d.Hr. Autorii antici nu erau daci, de aceea comparăm povestirile lor cu ce au găsit arheologii.
Harta Daciei antice nu arată ca harta României de azi. Citim întotdeauna o hartă făcută pentru epoca respectivă.
Observă și încearcă
Fii arheolog pentru o oră.
- Caută pe internet, cu un adult, o fotografie a cetății Sarmizegetusa Regia sau a unui tezaur dacic.
- Privește fotografia și numără ce vezi: ziduri, trepte, obiecte.
- Desenează o piesă dacică (un vas sau o brățară) și scrie pentru ce se folosea.
- Alege la ce izvor te-ai uitat: scris, material sau vizual.
Ce ți-a spus obiectul despre viața dacilor?
Fișe de lucru: Geto-dacii
Două fișe de lucru pentru lecția „Geto-dacii”. Prima fixează noțiunile, iar a doua le aplică în întrebări mai dificile; fiecare are cheia răspunsurilor pe pagina a doua.
Greșeli frecvente
- Greșit: Toți dacii locuiau în cetăți.Corect: Cetățile sunt doar o parte din urmele vieții lor.
- Greșit: Harta României de azi arată sigur hotarele Daciei antice.Corect: Folosesc o hartă a epocii.
- Greșit: O piatră din zid nu contează pentru istorie.Corect: Locul ei poate ajuta cercetarea construcției.
Pentru părinți
Arătați copilului o fotografie și o hartă a cetăților din Munții Orăștiei. Întrebați ce vede direct în fotografie și ce află din explicația UNESCO. Cereți-i să localizeze zona pe harta României de azi.
Testează-te pe această lecție
Lecția o citești aici, fără cont. Testele pe lecții și capitole sunt în cont, cu grile originale Didaxis și explicația fiecăreia: gratuit 10 grile pe zi, fără limită cu Premium, 49 de lei pe lună pentru fiecare copil.
Înainte și după
Surse și referințe
Redactare proprie, conform programei:
Documente consultate
- UNESCO World Heritage Centre, Dacian Fortresses of the Orastie Mountains, pagină web fără paginație; whc.unesco.org
- Istorie. Manual pentru clasa a IV-a, Zoe Petre, Bogdan Teodorescu, Corina Andrei, Corint Educațional, 2016, unitatea «Epoci, evenimente și personalități», ghidul profesorului p. 31; edituracorint.ro
- Herodot, Istorii, cartea a IV-a, 93–96 (geții și credința în Zalmoxis)
- Strabon, Geografia, cartea a VII-a (despre geți și daci); Cassius Dio, Istoria romană, cărțile 67–68 (războaiele lui Domițian și Traian), traduceri în Izvoarele istoriei României
- Redactare proprie: explicațiile pentru copii și întrebările de observare, pe baza surselor citate.
Desene: Redactare proprie (desen original), conform OMEN 5003/2014, anexa 2, Istorie IV, p. 7; rocnee.eu