Revoluția Glorioasă

Revoluția Glorioasă desemnează evenimentele din Anglia, 1688–1689, care au schimbat raportul dintre rege și Parlament. Regele catolic Iacob al II-lea a întâmpinat opoziție din cauza politicii religioase și a felului în care folosea puterea. Invitat de adversarii regelui, William de Orania a venit cu armată în 1688; Iacob a fugit în Franța. O convenție parlamentară a oferit coroana lui William și Mary, fiica lui Iacob, care au domnit împreună. Bill of Rights din 1689 a afirmat drepturi ale supușilor și libertăți ale Parlamentului și a limitat abuzurile monarhului. A crescut rolul Parlamentului în monarhia engleză.

Pentru a înțelege Revoluția Glorioasă, trebuie să știm ce se întâmplase mai înainte în Anglia. În anii 1640, regele Carol I și Parlamentul s-au războit pentru putere. Regele a fost învins și executat în 1649, iar țara a fost condusă de Oliver Cromwell. În 1660, monarhia a fost restaurată sub Carol al II-lea. Parlamentul a rămas însă o forță importantă și a cerut ca regele să nu poată face legi sau impozite fără el.

Când a urcat pe tron, în 1685, Iacob al II-lea, catolic într-o țară protestantă, a numit catolici în armată și în funcții și a încercat să anuleze legile care îi limitau pe catolici. Parlamentul și mulți englezi se temeau că regele va reinstaura catolicismul și va guverna fără Parlament. Până atunci, se știa că după el va urma pe tron fiica lui, protestantă, Maria, căsătorită cu William de Orania, conducătorul Olandei. Situația s-a schimbat când, în iunie 1688, regele a avut un fiu, care ar fi crescut catolic.

Șapte lorzi i-au scris lui William, invitându-l să vină în Anglia. El a debarcat la 5 noiembrie 1688 cu o armată de peste 15 000 de oameni. Armata lui Iacob s-a destrămat, iar regele a fugit în Franța în decembrie. Evenimentul a fost numit „glorios” pentru că aproape nu a avut lupte în Anglia și puterea s-a schimbat fără război civil.

Parlamentul a oferit coroana lui William al III-lea și Mariei a II-a. Ei au primit-o cu condiția respectării Declarației Drepturilor (Bill of Rights), votată în 1689. Documentul stabilea că regele nu poate suspenda legile și nu poate lua impozite fără acordul Parlamentului, că alegerile pentru Parlament sunt libere, că Parlamentul trebuie să se întrunească des, că supușii au dreptul de petiție. Un rege catolic nu putea urca pe tron. Rezultatul a fost o monarhie constituțională, în care puterea regelui e limitată prin lege.

Exemplu rezolvat — înainte și după. Cerința: compară puterea regelui înainte de 1688 și după 1689.

1. Înainte: Iacob al II-lea își punea în practică politica prin decrete, fără acordul Parlamentului.
2. După: regele nu poate suspenda legi, nu poate percepe impozite fără Parlament, iar Parlamentul se întrunește regulat.
3. Cine decide acum: regele împreună cu Parlamentul.
4. Concluzie: s-a trecut de la monarhia în care regele hotăra mult singur la monarhia în care puterea este împărțită între rege și Parlament.

Temerile privind o succesiune catolică s-au accentuat odată cu nașterea unui fiu al lui Iacob în 1688. Intervenția lui William nu a fost o simplă schimbare pașnică: a venit cu o armată, iar Parlamentul britanic avertizează că luptele ulterioare din Irlanda și Scoția au fost sângeroase. Convenția din 1689 a dezbătut dacă plecarea lui Iacob înseamnă abdicare. Bill of Rights a devenit lege în decembrie și a apărat, între altele, dezbaterea parlamentară și convocarea instituției. Jurământul de încoronare a pus accent pe guvernarea potrivit legilor convenite în Parlament. Documentul nu a stabilit drepturi egale pentru întreaga populație; era legat de conflictele politice și religioase ale vremii.

Articolul care condamnă puterea regelui de a suspenda legile fără consimțământul Parlamentului este primul din Bill of Rights și arată ce se reproșa lui Iacob. Documentul enumeră și alte acțiuni considerate ilegale: perceperea de bani fără aprobarea Parlamentului, menținerea unei armate în timp de pace fără acordul Parlamentului, interzicerea petițiilor. Prin legile ulterioare, Actul de Toleranță din 1689 a permis protestanților dizidenți să-și țină slujbele, iar Actul de Succesiune din 1701 a stabilit că tronul poate fi ocupat numai de protestanți.

Revoluția a schimbat și politica externă: Anglia a intrat în coaliția împotriva Franței lui Ludovic al XIV-lea, ceea ce a început o serie de războaie care au durat până în 1815. Din punct de vedere economic, Banca Angliei a fost înființată în 1694, pentru a finanța războiul, ceea ce arată puterea crescută a Parlamentului asupra finanțelor.

Justificarea teoretică a schimbării a venit de la filosoful John Locke, care în „Două tratate despre guvernare” (1689) a susținut că puterea politică se întemeiază pe acordul celor guvernați și că poporul are dreptul să se opună unui conducător care încalcă legea.

Istoricii discută dacă a fost o „revoluție” sau o schimbare dinastică. Cei care o numesc revoluție subliniază transformarea durabilă a raporturilor de putere; cei care o numesc schimbare dinastică subliniază că structurile sociale au rămas aceleași. Termenul „glorioasă” este folosit retrospectiv de susținătorii lui William.

Exemplu rezolvat — ordonăm 1688 și 1689.

1. Invazia și fuga lui Iacob apar în 1688.
2. Oferta coroanei pentru William și Mary este din 1689.
3. Bill of Rights devine lege în decembrie 1689.
4. Concluzia este că legea a urmat schimbării de tron și a fixat reguli pentru noua monarhie.

Exemplu rezolvat — o regulă din Bill of Rights. Un articol spune, în rezumat, că pretinsa putere a regelui de a suspenda legile fără acordul Parlamentului este ilegală.

1. Identificăm instituțiile: regele și Parlamentul.
2. Notăm interdicția: regele nu poate anula singur o lege.
3. Legăm regula de domnia lui Iacob al II-lea, care folosise asemenea metode.
4. Concluzie: articolul fixează un principiu constituțional; el nu spune însă că toți englezii votau, pentru că dreptul de vot era restrâns la proprietari.

Greșeli frecvente

• Greșit: William a ajuns singur rege fără hotărârea Parlamentului.
  Corect: Convenția a oferit coroana lui William și Mary împreună.
• Greșit: Bill of Rights a desființat monarhia.
  Corect: A limitat unele abuzuri, iar monarhia a continuat.
• Greșit: „Glorioasă” înseamnă că nu a existat violență nicăieri.
  Corect: Conflictul a fost sângeros în Irlanda și Scoția.

Înainte și după