Iluminismul

Iluminismul a fost o mișcare intelectuală a secolului al XVIII-lea care a pus preț pe rațiune, educație și analiza critică a autorității. Montesquieu, în Despre spiritul legilor, a discutat limitarea puterii prin separarea ei între instituții. Rousseau, în Contractul social, a susținut că autoritatea politică trebuie să se întemeieze pe popor. Voltaire a criticat fanatismul și a apărat toleranța. Diderot și d’Alembert au coordonat Enciclopedia, al cărei prim volum a apărut în 1751: articolele și planșele răspândeau cunoștințe despre științe, arte și meserii. Ideile au circulat prin cărți și discuții, influențând mai târziu dezbateri despre drepturi și guvernare.

Iluminismul s-a sprijinit pe progresul științei din secolul al XVII-lea. Isaac Newton a explicat în 1687 legile mișcării și atracția universală, iar gânditorii au crezut că și societatea poate fi înțeleasă prin rațiune. Filosoful englez John Locke a susținut că oamenii se nasc cu drepturi naturale: viața, libertatea și proprietatea. Filosoful german Immanuel Kant a răspuns în 1784 la întrebarea „Ce este iluminismul?” prin îndemnul „Îndrăznește să gândești singur!” (Sapere aude).

Centrul mișcării era Franța. Aici scriitorii se întâlneau în saloane, adunări în casele unor doamne din înalta societate, și discutau idei noi. Opera principală a fost Enciclopedia, condusă de Diderot și d'Alembert și publicată între 1751 și 1772: 28 de volume cu articole și imagini despre științe, meserii și artă. Autoritățile și Biserica au încercat s-o interzică.

Iluminiștii au cerut:

• libertate de gândire, de exprimare și de religie (toleranță);
• egalitate în fața legii și desființarea privilegiilor;
• un guvern limitat de legi, cu puterea împărțită între instituții;
• educație pentru cât mai mulți oameni;
• legi mai blânde: italianul Cesare Beccaria a cerut în 1764 desființarea torturii și a pedepsei cu moartea în multe cazuri.

Unii monarhi au adoptat o parte din aceste idei și sunt numiți despoți luminați: Frederic al II-lea al Prusiei, Ecaterina a II-a a Rusiei, Iosif al II-lea al Austriei. Ei au făcut reforme în justiție și în școală, dar nu au renunțat la puterea lor.

Ideile Iluminismului au ajuns și în Transilvania, unde au influențat intelectualii români din Școala Ardeleană, care au cerut egalitatea în drepturi pentru români și au susținut originea latină a limbii române.

Exemplu rezolvat — cine ce a susținut? Cerința: potrivește autorul cu ideea: Montesquieu, Rousseau, Voltaire.

1. Montesquieu, în „Despre spiritul legilor” (1748), a propus separarea puterilor în stat: legislativă, executivă și judecătorească, pentru ca nimeni să nu poată abuza.
2. Rousseau, în „Contractul social” (1762), a susținut că suveranitatea aparține poporului.
3. Voltaire a apărat toleranța religioasă și a criticat fanatismul, de exemplu în „Tratat despre toleranță” (1763) și în romanul „Candide” (1759).
4. Concluzie: aceste idei au fost folosite în revoluțiile din America și din Franța.

Gânditorii Luminilor nu propuneau o singură soluție. Montesquieu a analizat raportul dintre legi și formele de guvernare; Rousseau a insistat asupra suveranității poporului; Voltaire a folosit și satira, de pildă în Candide, pentru a critica abuzurile. Enciclopedia a oferit un model de adunare și organizare a cunoașterii, iar ilustrațiile ei explicau activități tehnice pe care multe cărți le ignoraseră. Unii monarhi au adoptat reforme inspirate de ideile epocii, păstrând însă conducerea de sus. Cenzura, prețul cărților și alfabetizarea inegală limitau accesul la aceste idei; nu toți locuitorii Europei citeau aceleași texte.

Exemplu rezolvat: comparăm două fragmente, unul despre separarea puterilor și unul despre suveranitatea poporului.

1. Identificăm tema comună: cine poate conduce legitim.
2. Observăm soluțiile diferite.
3. Asociem primul fragment cu Montesquieu și al doilea cu Rousseau.
4. Nu le atribuim o opinie identică doar fiindcă aparțin aceleiași epoci.

Iluminismul nu a fost o doctrină unitară, ci o rețea de idei. Unii gânditori erau deiști, adică cred într-un Dumnezeu creator care nu intervine în lume; alții erau atei, ca baronul d'Holbach. Mulți au criticat Biserica și superstițiile, dar nu toți s-au opus religiei. Scrisorile, revistele, saloanele, societățile savante și lojile masonice au făcut să circule ideile, într-o „republică a literelor” europeană. Cărțile interzise erau tipărite în străinătate, în Olanda sau în Elveția, și introduse pe ascuns.

Impactul practic al ideilor s-a văzut în legi și în instituții: Constituția americană din 1787 a aplicat separarea puterilor, iar Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului din 1789 a reluat egalitatea în fața legii și suveranitatea poporului. Reformele lui Iosif al II-lea au inclus Patenta de toleranță din 1781 pentru protestanți și ortodocși din monarhia habsburgică.

Spre deosebire de absolutismul regelui, iluminiștii au propus un contract între stat și cetățeni. Totuși ei nu au fost mereu consecvenți: mulți nu au cerut votul pentru toți, iar sclavia, deși criticată de Montesquieu și Voltaire, nu a fost desființată. Femeile ca Olympe de Gouges au cerut în 1791 drepturi egale, dar au fost ignorate.

Exemplu rezolvat — o frază celebră, o atribuire nesigură. Se citează adesea o frază atribuită lui Voltaire: „Nu sunt de acord cu ce spui, dar voi apăra până la moarte dreptul tău de a spune”.

1. Căutăm fraza în operele lui Voltaire: nu apare.
2. Aflăm că ea a fost formulată în 1906 de Evelyn Beatrice Hall, biografa lui, pentru a rezuma spiritul gândirii lui.
3. Comparăm cu o idee reală din „Tratat despre toleranță”: apărarea toleranței față de cei care gândesc altfel.
4. Concluzie: citatul exprimă o idee apropiată de a lui Voltaire, dar nu este o frază a lui; un citat celebru se verifică în izvorul original.

Greșeli frecvente

• Greșit: Toți iluminiștii au formulat același plan politic.
  Corect: Au avut idei și soluții diferite.
• Greșit: Enciclopedia era numai un dicționar de cuvinte.
  Corect: Includea articole și planșe despre cunoaștere și meșteșuguri.
• Greșit: Cărțile iluministe ajungeau în mod egal la întreaga populație.
  Corect: Accesul depindea de educație, bani și cenzură.

Înainte și după