Revoluția franceză

Revoluția franceză a început în 1789, pe fondul crizei financiare, al privilegiilor și al nemulțumirilor față de monarhie. Ludovic al XVI-lea a convocat Stările Generale la Versailles, la 5 mai. Deputații stării a treia, care reprezenta majoritatea populației în afara clerului și nobilimii, au cerut o constituție. Parizienii au luat cu asalt Bastilia la 14 iulie. În noaptea de 4 august, Adunarea a votat desființarea privilegiilor feudale; aplicarea unor măsuri a fost treptată. La 26 august a adoptat Declarația drepturilor omului și cetățeanului, care afirma libertatea și egalitatea juridică. Constituția din 1791 a limitat monarhia. În 1792 a fost proclamată republica; în 1793 regele a fost executat. Revoluția a adus reforme și violență, inclusiv Teroarea.

Până în 1789, Franța era o monarhie absolută. Societatea, numită Vechiul Regim, era împărțită în trei stări: clerul (starea întâi), nobilimea (starea a doua) și starea a treia, formată din țărani, meșteșugari, negustori, avocați și alți oameni liberi, adică marea majoritate. Primele două stări aveau privilegii, de exemplu nu plăteau multe impozite, iar starea a treia plătea aproape tot. Țara avea datorii mari, făcute în războaie, inclusiv pentru sprijinirea americanilor. Recoltele slabe din 1788 au scumpit pâinea.

În 1789 regele a convocat Stările Generale, ca să voteze noi impozite. Starea a treia, care cerea ca votul să se facă pe cap de deputat și nu pe stări, s-a declarat la 17 iunie Adunare Națională. La 20 iunie, deputații au jurat în sala Jocului de Mingi să nu se despartă până nu dau Franței o constituție. La 14 iulie parizienii au luat cu asalt închisoarea Bastilia, simbol al puterii regelui; ziua de 14 iulie este azi sărbătoarea națională a Franței. În noaptea de 4 august, Adunarea a desființat privilegiile, iar la 26 august a votat Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului: „oamenii se nasc și rămân liberi și egali în drepturi”.

Revoluția a mers mai departe. Constituția din 1791 a creat o monarhie constituțională. În 1792, Franța a intrat în război cu Austria și Prusia, regele a fost răsturnat la 10 august, iar la 21 septembrie a fost proclamată republica. Ludovic al XVI-lea a fost executat la 21 ianuarie 1793. Urmează Teroarea (1793–1794), condusă de Robespierre, când mii de oameni au fost condamnați la moarte la ghilotină. Robespierre a fost arestat și executat în iulie 1794. Franța a rămas în război cu monarhiile europene și, în 1799, puterea a fost luată de generalul Napoleon Bonaparte.

Exemplu rezolvat — cât de mare era starea a treia? Cerința: Franța avea în 1789 aproximativ 28 de milioane de locuitori, dintre care circa 130 000 de clerici și 350 000 de nobili. Ce procent reprezenta starea a treia?

1. Adunăm primele două stări: 130 000 + 350 000 = 480 000.
2. Scădem din total: 28 000 000 − 480 000 = 27 520 000.
3. Împărțim: $27520000:28000000\approx 0,983$, adică aproximativ 98%.
4. Concluzie: aproape toți francezii făceau parte din starea a treia, deci cererea de vot pe cap de deputat era o cerere a majorității.

Înaintea Stărilor Generale, în fiecare circumscripție s-au redactat caiete de plângeri (cahiers de doléances), în care locuitorii își scriau cererile către rege. Disputa despre votul pe cap sau pe stări a blocat adunarea până în iunie. Vara lui 1789 a adus și Marea Teamă, un val de panică și de revolte în sate, în care țăranii atacau castelele; ea a grăbit votul din noaptea de 4 august, care a atacat drepturile feudale, dar nu toate obligațiile au dispărut imediat și fără despăgubire. Declarația din august a formulat principii generale; participarea politică a rămas însă inegală, mai ales pentru femei. Monarhia constituțională din 1791 nu a rezolvat conflictele; războiul și radicalizarea au precedat republica și represiunea politică din 1793–1794.

Revoluția a avut etape. În prima (1789–1792), burghezia liberală a vrut o monarhie limitată de constituție. Constituția din 1791 a introdus separarea puterilor și votul cenzitar: dreptul de vot îl aveau „cetățenii activi”, bărbații care plăteau un anumit impozit, adică o parte a populației. A urmat radicalizarea, sub presiunea războiului și a clubului iacobinilor. Comitetul Salvării Publice a luat măsuri extreme: legea suspecților, prețuri maximale, armata în masă. Estimările numără aproximativ 17 000 de condamnări la moarte oficiale în timpul Terorii, la care se adaugă mii de morți fără proces.

Femeile au participat activ: marșul spre Versailles din octombrie 1789 a fost organizat de femeile din piețele Parisului. Olympe de Gouges a scris în 1791 „Declarația drepturilor femeii și ale cetățencei” și a fost executată în 1793. Revoluția a desființat însă sclavia în colonii în 1794, decizie anulată de Napoleon în 1802. Clerul a fost supus unei reorganizări: Constituția civilă a clerului (1790) a stârnit rezistență în rândul catolicilor, iar în Vendeea a izbucnit o răscoală în 1793.

Simbolurile Revoluției au rămas ale Franței de azi: drapelul tricolor, imnul Marseilleza, deviza „Libertate, Egalitate, Fraternitate”, sistemul metric.

Exemplu rezolvat — cronologia anului 1789. Construim o cronologie.

1. Mai: Stările Generale.
2. Iunie: Adunarea Națională și jurământul.
3. Iulie: Bastilia.
4. August: votul împotriva privilegiilor și Declarația drepturilor.

Ordinea arată că revoluția nu a fost un singur eveniment.

Exemplu rezolvat — articolul 1 al Declarației. Textul spune: „Oamenii se nasc și rămân liberi și egali în drepturi. Deosebirile sociale nu pot fi întemeiate decât pe utilitatea comună.”

1. Identificăm principiul: egalitatea în drepturi, împotriva privilegiilor stărilor.
2. Comparăm cu practica din 1791: dreptul de vot depindea de avere, iar femeile erau excluse.
3. Observăm și ce a rămas neschimbat: sclavia din colonii a continuat până în 1794.
4. Concluzie: textul formulează un principiu universal, dar aplicarea a fost limitată; contradicția a alimentat revendicările ulterioare.

Greșeli frecvente

• Greșit: Starea a treia însemna numai țărani.
  Corect: Cuprindea categorii diverse, inclusiv locuitori ai orașelor.
• Greșit: Declarația din 1789 a oferit imediat participare politică egală tuturor.
  Corect: Aplicarea drepturilor a fost limitată.
• Greșit: Franța a devenit republică de la începutul revoluției.
  Corect: Monarhia constituțională a precedat republica din 1792.

Înainte și după