Formarea Statelor Unite

Treisprezece colonii britanice din America de Nord s-au opus taxelor și deciziilor luate la Londra fără reprezentarea lor politică. Luptele au început în 1775, la Lexington și Concord. Congresul Continental a adoptat Declarația de Independență la 4 iulie 1776; Thomas Jefferson a redactat proiectul principal. Textul afirma dreptul la viață, libertate și căutarea fericirii și susținea că puterea guvernului vine din acordul celor guvernați. George Washington a condus armata coloniștilor. Victoria de la Saratoga (1777) a ajutat la atragerea Franței de partea lor; armata britanică a capitulat la Yorktown (1781). Pacea de la Paris (1783) a recunoscut independența. Constituția din 1787 a organizat noul stat federal.

La mijlocul secolului al XVIII-lea, coloniile engleze din America de Nord se dezvoltaseră: aveau orașe, porturi, adunări locale proprii și o populație numeroasă, formată din coloniști englezi, scoțieni, germani și olandezi și din oameni înrobiți aduși din Africa. După războiul cu Franța (1754–1763), Marea Britanie a rămas cu datorii mari și a impus coloniilor impozite noi, prin Legea timbrului (1765) și taxa pe ceai. Coloniștii au răspuns: „Fără reprezentare nu există impozite!”, pentru că nu aveau deputați în Parlamentul de la Londra. La Boston, în decembrie 1773, un grup de coloniști a aruncat în port o încărcătură de ceai, în „Boston Tea Party”. Londra a pedepsit orașul prin legi numite „intolerabile”, iar coloniile au convocat în 1774 un congres comun la Philadelphia.

Textul Declarației, scris în principal de Jefferson, spune: „Considerăm ca adevărate de la sine înțelese aceste adevăruri: că toți oamenii sunt creați egali, că sunt înzestrați de Creator cu anumite drepturi inalienabile, între care viața, libertatea și căutarea fericirii” (în traducere).

Comandantul armatei americane a fost Washington. Victoria de la Saratoga (1777) a convins Franța să se alieze cu americanii în 1778. Bătălia decisivă a fost la Yorktown, în octombrie 1781, unde armata britanică a capitulat în fața armatei americano-franceze. Marea Britanie a recunoscut independența abia prin pacea din 1783.

În 1787, delegații statelor s-au întâlnit la Philadelphia și au scris Constituția. Ea a creat un stat federal, în care puterea este împărțită: Congresul face legile, președintele le execută, iar Curtea Supremă judecă. În 1789, George Washington a fost ales primul președinte. Primele zece amendamente, Bill of Rights (1791), au garantat libertatea cuvântului, a religiei și a presei.

Exemplu rezolvat — cât a durat războiul? Cerința: calculează durata dintre prima luptă (aprilie 1775) și pacea din 1783 și compară cu Declarația din 1776.

1. De la aprilie 1775 la septembrie 1783 sunt aproximativ 8 ani și 5 luni.
2. Declarația din iulie 1776 a venit la peste un an de la începutul luptelor.
3. Deci războiul nu a început ca război pentru independență, ci ca un conflict pentru drepturi în cadrul imperiului.
4. Concluzie: independența a devenit scop după mai mult de un an de lupte; recunoașterea internațională a venit abia în 1783.

În ianuarie 1776, pamfletul „Simțul comun” al lui Thomas Paine a convins mulți coloniști că ruptura de rege este necesară. Congresul a votat independența la 2 iulie, iar textul Declarației a fost aprobat la 4 iulie; exemplarul definitiv a fost semnat în mare parte la 2 august 1776.

Războiul a fost lung: succesul de la Saratoga a arătat că britanicii puteau fi învinși, iar sprijinul francez, inclusiv naval, a contat la Yorktown. În iarna 1777–1778, armata lui Washington a îndurat frigul și foametea la Valley Forge, unde a fost totodată instruită după modele europene. Independența declarată în 1776 nu era același lucru cu recunoașterea ei în 1783. Formularea despre egalitate din Declarație nu s-a aplicat tuturor locuitorilor: sclavia a continuat, iar femeile nu au primit drepturi politice egale.

Exemplu rezolvat: ordonăm 1775, 1776, 1777, 1781, 1783 și 1787.

1. Punem luptele înaintea Declarației.
2. Așezăm Saratoga înaintea Yorktown.
3. Recunoașterea prin tratat vine după victorie.
4. Constituția organizează statul deja independent.

Declarația de Independență are trei părți: preambulul cu principiile (egalitatea, drepturile naturale, dreptul poporului de a schimba un guvern care le încalcă), lista de acuzații la adresa regelui George al III-lea și proclamarea independenței. Ea reia idei ale lui John Locke, între care aceea că guvernele își trag puterea din consimțământul celor guvernați, adică din acordul oamenilor. Contradicția a apărut imediat: printre semnatari erau stăpâni de sclavi, iar Jefferson însuși deținea sclavi; totuși Jefferson a introdus în proiect un paragraf împotriva comerțului cu sclavi, eliminat de Congres.

Constituția din 1787 a fost un compromis între statele mari și cele mici (două camere: Senatul, cu doi senatori pe stat, și Camera Reprezentanților, în funcție de populație) și între statele cu sclavi și cele fără sclavi („compromisul celor trei cincimi”). Teoria separării puterilor, a lui Montesquieu, a stat la baza ei. Controlul reciproc între puteri, numit „frâne și contragreutăți”, împiedică concentrarea puterii.

Războiul a fost și un război civil: o parte dintre coloniști, numiți loialiști, au rămas fideli regelui. Populațiile native au fost trase în conflict de ambele tabere. Pentru europeni, revoluția americană a fost un model: ea a arătat că principiile Iluminismului pot fi aplicate într-un stat.

Exemplu rezolvat — citirea unui extras din Declarație. Textul spune că oamenii sunt „creați egali”.

1. Identificăm autorul, locul și data: Jefferson, Congresul Continental, 1776.
2. Notăm ce afirmă: toți oamenii au drepturi inalienabile.
3. Comparăm cu realitatea epocii: sclavia continua, femeile nu aveau drept de vot.
4. Concluzie: textul formulează un principiu, nu descrie societatea; contradicția dintre principiu și practică a alimentat lupte ulterioare pentru drepturi.

Greșeli frecvente

• Greșit: Independența a fost recunoscută de Marea Britanie chiar la 4 iulie 1776.
  Corect: Recunoașterea a venit prin pacea din 1783.
• Greșit: Declarația și Constituția sunt același document.
  Corect: Prima anunța și justifica despărțirea, a doua organiza instituțiile statului.
• Greșit: Principiul egalității a eliminat imediat sclavia și excluderea femeilor.
  Corect: Aceste nedreptăți au continuat.

Înainte și după