Renașterea și umanismul

Renașterea s-a dezvoltat mai întâi în orașele Italiei, începând din secolul al XIV-lea, apoi s-a răspândit în Europa. Artiștii și învățații au studiat cultura greacă și romană, au observat natura și au acordat atenție persoanei. Umanismul însemna studierea critică a textelor antice și valorizarea învățării. În artă, perspectiva liniară ajuta la redarea adâncimii, iar portretul urmărea trăsăturile individului. Brunelleschi este legat de experimentele privind perspectiva, Alberti de explicarea ei, Leonardo da Vinci de legătura dintre artă și observație, iar Michelangelo de mari lucrări de pictură și sculptură. Tiparul dezvoltat de Gutenberg a mărit circulația cărților. Renașterea a continuat să producă și artă religioasă.

Cuvântul renaștere înseamnă „naștere din nou”. Italienii din secolele XIV–XV au avut impresia că redescoperă arta și gândirea Antichității, după Evul Mediu. Mișcarea a pornit din orașele bogate ale Italiei, Florența, Veneția, Roma, unde negustorii și bancherii, cum a fost familia Medici, plăteau artiști și învățați. Un asemenea sprijin se numește mecenat.

Umaniștii erau învățați care studiau limbile și operele antice și considerau omul, cu rațiunea și talentul lui, important în sine. Poetul Petrarca este socotit părintele umanismului. Erasmus din Rotterdam a scris „Elogiul nebuniei” (1511), o satiră a defectelor societății, și a pregătit o ediție a Noului Testament în greacă.

Artiștii s-au inspirat din arta antică, dar au studiat și natura și corpul omenesc. Brunelleschi a construit cupola catedralei din Florența, terminată în 1436. Leonardo da Vinci (1452–1519), pictor, inventator și om de știință, a pictat „Mona Lisa” și „Cina cea de Taină”. Michelangelo (1475–1564) a sculptat statuia „David” (1501–1504) și a pictat tavanul Capelei Sixtine, la Roma (1508–1512). Rafael a pictat „Școala din Atena”. Pictorii au folosit perspectiva, pentru a reda adâncimea, și lumina și umbra, pentru a reda volumul.

În jurul anului 1450, Johannes Gutenberg, din Mainz, a inventat tiparul cu litere mobile din metal; prima carte mare tipărită a fost Biblia (în jurul anului 1455). Cărțile au devenit mai ieftine și ideile s-au răspândit repede. Astronomul Nicolaus Copernic a susținut în 1543 că Pământul se învârte în jurul Soarelui, o idee care a schimbat imaginea despre univers.

Renașterea nu a însemnat că oamenii au încetat să fie credincioși. Multe opere au avut teme religioase. Ea s-a răspândit apoi în Franța, Țările de Jos, Germania, Anglia (William Shakespeare) și Spania.

Exemplu rezolvat — perspectiva liniară. Cerința: privește o pictură renascentistă cu o stradă și arată cum e redată adâncimea.

1. Urmărim marginile clădirilor și liniile pavajului.
2. Observăm că liniile se apropie spre depărtare și se întâlnesc într-un punct, numit punct de fugă.
3. Constatăm că figurile din depărtare sunt mai mici decât cele din față.
4. Concluzie: pictorul a folosit perspectiva liniară pentru a crea iluzia de spațiu pe o suprafață plană.

Florența și alte orașe bogate au oferit comenzi artiștilor prin patronajul conducătorilor, breslelor și familiilor cu resurse. În arhitectură, coloanele, cupolele și proporțiile inspirate de Antichitate au fost folosite în proiecte noi; nu era o simplă copiere a clădirilor romane. În pictură, liniile care par să convergă spre un punct creează impresia unui spațiu tridimensional. Portretele reflectă interesul pentru persoană și statutul ei. Umaniști precum Erasmus din Rotterdam au comparat manuscrise și au editat texte.

Florența a fost centrul inițial al Renașterii: bogăția bancherilor Medici și competiția dintre orașele-state au creat o cerere de artă și de cărți. Cosimo de' Medici a finanțat biblioteci; nepotul său Lorenzo Magnificul (1469–1492) a adunat în jurul lui poeți, filosofi și artiști. Umaniștii italieni au căutat manuscrise antice, ca să le copieze și să le compare. Lorenzo Valla a arătat în 1440, prin analiza limbii, că „Donația lui Constantin” era un fals din Evul Mediu.

Artiștii nu mai erau considerați simpli meșteșugari. Leonardo a studiat anatomia prin disecții și a desenat mașini, iar în notițele lui apar observații despre zborul păsărilor. Palladio, în secolul al XVI-lea, a proiectat vile inspirate din templele antice. Renașterea a rămas legată și de comenzile Bisericii: papa Iuliu al II-lea a comandat Capela Sixtină.

În Europa de Nord, Albrecht Dürer a combinat gravura germană cu influențele italiene. Tiparul a avut efecte mari: până în anul 1500 au fost tipărite în Europa milioane de cărți. În spațiul românesc, tipografia a ajuns în 1508, când Macarie a tipărit la Târgoviște „Liturghierul” în slavonă. În secolul al XVI-lea, diaconul Coresi a tipărit la Brașov cărți în limba română.

Studii de caz. Niccolò Machiavelli (1469–1527), funcționar al Republicii Florentine între 1498 și 1512, a scris, după ce Medici au revenit la putere și l-au exilat, tratatul Principele (în jurul anului 1513, publicat în 1532). El descrie politica așa cum se face, nu așa cum ar trebui să fie, iar tratatul a rămas un reper al gândirii politice. Giordano Bruno (1548–1600) a susținut că universul este infinit și că stelele sunt sori îndepărtați, cu propriile planete. Arestat la Veneția în 1592, a fost judecat de Inquisiția romană pentru erezie și ars pe rug la Roma, în Campo de' Fiori, la 17 februarie 1600. Galileo Galilei (1564–1642) a îndreptat spre cer, în 1609, o lunetă construită de el și a descoperit în 1610 patru sateliți ai lui Jupiter, publicați în Sidereus Nuncius. În Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii (1632) a apărat sistemul lui Copernic; Inquisiția l-a judecat în 1633, iar Galileo a fost obligat să retracteze și a rămas sub arest la domiciliu până la moarte. William Shakespeare (1564–1616), născut la Stratford-upon-Avon, a scris aproximativ 39 de piese și versuri; din 1599 trupa lui a jucat la teatrul Globe din Londra. Cazurile arată că Renașterea nu a adus libertate de gândire pentru toți: noile idei despre univers au fost condamnate de Biserică.

Exemplu rezolvat — cât a durat un conflict cu autoritatea. Cerința: Bruno a fost arestat în 1592 și ars în 1600; Galileo s-a născut în 1564 și a fost judecat în 1633. Calculează durata și vârsta.

1. Pentru Bruno: $1600-1592=8$ ani între arestare și execuție.
2. Pentru Galileo: $1633-1564=69$ de ani la data procesului.
3. Observăm că Bruno a murit pe rug, iar Galileo, om bătrân, a fost obligat să retracteze.
4. Concluzie: ideile despre univers au fost tratate de autorități ca erezie, deși învățații le susțineau cu observații.

Exemplu rezolvat — un fals demascat. Lorenzo Valla analizează „Donația lui Constantin”, un document care pretindea că împăratul Constantin a dat papei puterea asupra Occidentului.

1. Valla compară limba documentului cu latina din secolul al IV-lea.
2. Constată cuvinte și expresii care nu existau în epoca lui Constantin.
3. Concluzia lui este că textul a fost scris mai târziu.
4. Metoda — compararea limbii și a contextului — arată cum umaniștii au aplicat critica textelor și cum un document poate fi respins ca fals.

Greșeli frecvente

• Greșit: Renașterea a interzis arta creștină.
  Corect: Artiștii au abordat în continuare teme religioase.
• Greșit: Umanismul înseamnă doar pictură.
  Corect: Include studiul și interpretarea critică a textelor.
• Greșit: Tiparul a înlocuit imediat toate manuscrisele.
  Corect: Ambele au coexistat, dar cărțile tipărite au circulat tot mai mult.

Înainte și după