Comunismul sovietic

După revoluția bolșevică din 1917, sub conducerea lui Lenin, a fost creată Uniunea Sovietică în 1922. Puterea a fost concentrată în Partidul Comunist. Sub Iosif Stalin, statul a introdus planuri de industrializare rapidă și a impus colectivizarea agriculturii. Industria grea a crescut, dar au apărut penurii de bunuri de consum. Colectivizarea forțată a provocat deportări și foametea catastrofală din 1932–1933. Conducerea a folosit cenzura, poliția politică, epurările și lagărele de muncă forțată din Gulag împotriva oamenilor considerați adversari.

În 1917, Rusia, istovită de Primul Război Mondial, a trecut prin două revoluții. În februarie (stil vechi; martie, în stil nou), țarul Nicolae al II-lea a abdicat și a fost format un guvern provizoriu. În octombrie (stil vechi; 7 noiembrie în stil nou), partidul bolșevic, condus de Vladimir Ilici Lenin, a luat puterea prin forță la Petrograd. Bolșevicii (comuniștii) voiau să desființeze proprietatea privată asupra fabricilor și pământului și să construiască o societate fără clase. Au ieșit din război prin pacea de la Brest-Litovsk (martie 1918), apoi au purtat un război civil (1918–1921) împotriva adversarilor lor, „albii”. În 1921, Lenin a introdus Noua Politică Economică (NEP), care permitea micul comerț privat, pentru a redresa economia.

La 30 decembrie 1922 a fost creată Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS). După moartea lui Lenin (1924), s-a impus Iosif Stalin, secretar general al partidului, care și-a eliminat rivalii. Din 1928, Stalin a introdus planurile cincinale: statul stabilea ce să producă fiecare fabrică. Industria grea (oțel, cărbune, mașini) a crescut, dar nivelul de trai a rămas scăzut. Din 1929, țăranii au fost siliți să intre în ferme colective (colhozuri); cei care s-au împotrivit, numiți „culaci”, au fost deportați. Colectivizarea și rechizițiile au provocat o foamete cumplită în 1932–1933, în Ucraina, în sudul Rusiei și în Kazahstan, cu milioane de morți.

Statul sovietic a fost un regim totalitar: un singur partid, un lider, cenzură, propagandă, o poliție politică (NKVD). În Marea Teroare (1937–1938), sute de mii de oameni au fost executați, iar milioane au fost trimiși în lagărele de muncă forțată, Gulag. Au fost eliminați și mulți comuniști, ofițeri și intelectuali.

În politica externă, URSS a semnat în 1939 pactul cu Germania nazistă (Molotov-Ribbentrop), care împărțea sferele de influență din Europa de Est, apoi a intrat în război în 1941 după atacul german.

Exemplu rezolvat — conversia datelor. Cerința: revoluția bolșevică este datată 25 octombrie 1917 după calendarul rusesc. Ce dată este în calendarul actual?

1. Rusia folosea calendarul iulian; în secolul al XX-lea decalajul față de calendarul gregorian era de 13 zile.
2. Adunăm 13 zile la 25 octombrie: 25 + 13 = 38; octombrie are 31 de zile, deci rezultă 7 noiembrie.
3. Rusia sovietică a trecut la calendarul gregorian în februarie 1918.
4. Concluzie: „Revoluția din Octombrie” a avut loc în noiembrie după calendarul actual; de aceea numele și data par să nu se potrivească.

Tratatul de constituire a URSS a fost aprobat la 30 decembrie 1922 de reprezentanți ai mai multor republici sovietice. Sistemul politic era dominat de partidul unic. După Lenin, Stalin și-a consolidat puterea. Primul plan cincinal, început în 1928, a stabilit ținte centrale pentru industria grea. Fabricile și minele s-au extins, însă investițiile dezechilibrate au lăsat multe produse cotidiene în cantități insuficiente.

În agricultură, statul a înlocuit gospodăriile țărănești cu ferme colective impuse. Rezistența a fost reprimată; persoane etichetate drept „culaci” au fost deportate. Producția agricolă a fost afectată grav, iar foametea din 1932–1933 a făcut numeroase victime. Arhivele sovietice consultate de Library of Congress documentează poliția politică, cenzura, epurările și Gulagul. Într-un stat care controla informația, afișele oficiale despre recolte trebuie comparate cu documente despre realitatea agricolă și cu mărturii.

Exemplu rezolvat: comparăm un afiș sovietic care prezintă recolte bogate cu o scrisoare despre lipsa hranei.

1. Identificăm autorul și scopul fiecărei surse.
2. Notăm ce arată și ce omite.
3. Confruntăm afirmațiile cu documentele despre colectivizare.

Concluzie: propaganda nu este o fotografie completă a vieții cotidiene.

Ideologia comunistă, bazată pe scrierile lui Marx și Engels, susținea că istoria este o luptă între clase și că proletariatul va prelua puterea. Lenin a adăugat ideea unui partid de elită, „avangarda proletariatului”. Practic, dictatura proletariatului a însemnat dictatura partidului. Sistemul era condus prin Biroul Politic și secretarul general. Poliția politică (Ceka, apoi NKVD) folosea arestări fără judecată, iar procesele-spectacol din anii 1936–1938 le-au înlăturat pe rivalii lui Stalin.

Industrializarea a fost realizată cu prețul unui nivel de trai scăzut și al muncii forțate. Planul cincinal a impus ținte nerealiste, iar statisticile oficiale erau uneori falsificate. Colectivizarea a fost impusă prin rechiziții și teroare. Foametea din 1932–1933 (Holodomor în Ucraina) este considerată de multe state și de istorici un rezultat al politicii sovietice; discuția privește măsura intenției de a nimici un popor. Cifrele pentru victime variază, de obicei între 5 și 8 milioane pentru URSS, dintre care aproximativ 3,5–5 milioane în Ucraina.

Gulagul, pe de altă parte, a fost un sistem economic: deținuții lucrau în mine, la construcții și la tăiat lemne în regiuni izolate, ca Kolîma sau Vorkuta. Între anii 1930 și 1953, au trecut prin lagăre milioane de oameni. Mărturiile, ca „Arhipelagul Gulag” de Alexandr Soljenițîn, completează arhivele deschise după 1991.

Exemplu rezolvat — o cifră controversată. Pentru foametea din 1932–1933, un autor dă 5 milioane de morți, iar altul 7 milioane.

1. Observăm diferența: 7 − 5 = 2 milioane.
2. Căutăm cauzele: surse diferite (recensăminte, registre, estimări demografice) și metode diferite de calcul.
3. Verificăm ce este măsurat: morți în exces față de mortalitatea obișnuită, sau numărul total al victimelor din toate zonele.
4. Concluzie: nu alegem cifra preferată, ci spunem că estimările variază într-un interval și explicăm de ce.

Greșeli frecvente

• Greșit: Industrializarea rapidă a însemnat și libertăți politice mai largi.
  Corect: Creșterea industrială a coexistat cu represiunea.
• Greșit: Colectivizarea a fost o asociere liberă a tuturor țăranilor.
  Corect: A fost impusă de stat și a întâmpinat rezistență.
• Greșit: Gulagul era un parlament sovietic.
  Corect: Era rețeaua de lagăre de muncă forțată.

Înainte și după