Al Doilea Război Mondial

Al Doilea Război Mondial (1939–1945) a început în Europa când Germania nazistă a invadat Polonia, la 1 septembrie 1939. Franța și Marea Britanie au declarat război Germaniei. Axa, cu Germania, Italia și Japonia, a luptat împotriva Aliaților. Germania a ocupat mare parte din Europa și a atacat URSS în 1941; atacul japonez asupra Pearl Harbor a adus SUA în război. Victoria sovietică de la Stalingrad și debarcarea aliată în Normandia (6 iunie 1944) au contribuit la înfrângerea Axei. Germania a capitulat în mai 1945, Japonia a semnat capitularea la 2 septembrie 1945.

Cum s-a ajuns la război? Germania nazistă, Italia fascistă și Japonia militaristă voiau să-și extindă teritoriul. Marile democrații, Marea Britanie și Franța, au încercat să evite războiul prin politica de conciliere. În 1938, Germania a anexat Austria (Anschluss), iar la Conferința de la München (septembrie 1938), Marea Britanie și Franța au acceptat ca Germania să ia regiunea sudetă din Cehoslovacia. În martie 1939 Germania a ocupat restul Cehoslovaciei. La 23 august 1939, Germania și URSS au semnat Pactul Molotov-Ribbentrop, cu un protocol secret prin care își împărțeau Europa de Est. O săptămână mai târziu, Germania a atacat Polonia.

Războiul-fulger (1939–1941). Armata germană a folosit tancuri și avioane și a cucerit Polonia în câteva săptămâni, apoi Danemarca și Norvegia (aprilie 1940), Țările de Jos, Belgia și Franța (capitulare la 22 iunie 1940). Marea Britanie, condusă de Winston Churchill, a rezistat în „Bătălia Angliei” (vara-toamna 1940), în care aviația britanică a apărat țara de bombardamente. La 22 iunie 1941, Germania a atacat URSS (Operațiunea Barbarossa). La 7 decembrie 1941, Japonia a atacat baza americană Pearl Harbor, iar SUA au intrat în război.

Punctul de cotitură (1942–1943). Armata sovietică a învins armata germană la Stalingrad (februarie 1943). Era cea mai mare înfrângere de până atunci, după ce Germania fusese oprită la Moscova în decembrie 1941.

Victoria Aliaților (1944–1945). La 6 iunie 1944, Aliații au debarcat în Normandia. În august 1944 România a ieșit din alianța cu Axa. La conferința de la Yalta (februarie 1945), Churchill, Roosevelt și Stalin au discutat împărțirea Europei. Germania a capitulat în mai 1945. Japonia a continuat lupta; după bombele atomice de la Hiroshima (6 august) și Nagasaki (9 august), a capitulat la 2 septembrie 1945.

Războiul a provocat între 60 și 85 de milioane de morți, în mare parte civili.

Exemplu rezolvat — pierderi pe zi. Cerința: războiul a durat de la 1 septembrie 1939 la 2 septembrie 1945, adică 2193 de zile. Dacă numărul morților a fost de aproximativ 70 de milioane, care este media pe zi?

1. Împărțim: $70000000:2193\approx 31920$.
2. Rotunjim: aproximativ 32 000 de morți pe zi.
3. Raportăm la oră: $32000:24\approx 1330$ de morți pe oră, în medie, timp de șase ani.
4. Concluzie: războiul a fost cel mai distrugător din istorie, mai ales pentru civili; cifra este o medie, nu reflectă ritmul real al pierderilor.

Războiul s-a purtat pe mai multe teatre de operațiuni: frontul din Europa de Est, Europa de Vest și Mediterana, Africa de Nord, Asia de Sud-Est, Pacificul și oceanele. Fiecare avea logica lui. În est, armatele cuceriseră sau apărau teritorii uriașe, iar luptele de tancuri și de infanterie au decis soarta războiului. În Atlantic, convoaiele care aduceau alimente și arme în Marea Britanie erau atacate de submarinele germane. În Pacific, portavioanele și aviația navală au înlocuit marile bătălii între cuirasate.

Japonia a fost oprită la Midway (iunie 1942), britanicii au învins la El Alamein (octombrie 1942), iar în vara lui 1943 armata germană a pierdut inițiativa în est la Kursk, cea mai mare bătălie de tancuri din război. Industria americană a cântărit mult: prin legea împrumut-închiriere (martie 1941), SUA au furnizat Marii Britanii, apoi URSS, arme, camioane, combustibil și alimente.

Exemplu rezolvat — încadrarea unei bătălii. Cerința: precizați teatrul de operațiuni și rolul bătăliilor Midway, El Alamein, Stalingrad și Kursk.

1. Midway: Pacific; flota japoneză a pierdut patru portavioane, iar Japonia a trecut de la ofensivă la apărare.
2. El Alamein: Africa de Nord; britanicii au oprit înaintarea germano-italiană spre Egipt și Canalul Suez.
3. Stalingrad și Kursk: frontul de est; după ele armata germană nu a mai condus ofensive de amploare.
4. Concluzie: victoriile din 1942–1943, pe teatre diferite, au dus la pierderea inițiativei de către Axă.

Cauzele conflictului includ pacea nesatisfăcătoare din 1919, criza economică din anii 1930, ascensiunea regimurilor agresive și slăbiciunea Societății Națiunilor. Pactul Molotov-Ribbentrop l-a scutit pe Hitler de riscul unui război pe două fronturi în momentul atacului asupra Poloniei.

Conferințele Aliaților (Teheran 1943, Yalta 1945, Potsdam, 17 iulie–2 august 1945) au stabilit planurile de război și organizarea postbelică. Organizația Națiunilor Unite a luat ființă în 1945, prin Carta adoptată la San Francisco. Procesul de la Nürnberg (1945–1946) a judecat principalii lideri naziști pentru crime de război și crime împotriva umanității.

Studiu de caz — noile mijloace de distrugere în masă. Tancurile și avioanele au făcut posibil războiul-fulger din 1939–1940. Bombardamentul strategic urmărea fabricile, porturile și moralul populației: Luftwaffe a distrus centrul orașului Coventry în noaptea de 14 noiembrie 1940, iar aviația aliată a lovit Hamburgul (iulie 1943), Dresda (13–15 februarie 1945) și Tokyo (martie 1945). Incendiile provocate de bombele incendiare au ucis zeci de mii de civili. Armele nucleare au fost ultimul pas: la 6 august 1945, un bombardier american a lansat asupra orașului Hiroshima o bombă cu uraniu, iar la 9 august asupra orașului Nagasaki una cu plutoniu. Până la sfârșitul anului 1945 au murit circa 140 000 de oameni la Hiroshima și circa 70 000 la Nagasaki.

Studiu de caz — viața pe front și în frontul de acasă. Războiul total a mobilizat toate resursele unei țări. Soldații luptau în orașe distruse (la Stalingrad, din casă în casă), pe nave și în avioane, departe de familie, cu hrană puțină și risc permanent. Acasă, fabricile treceau la producția de război, iar locul bărbaților plecați pe front era luat de femei, în fabrici de muniții, de avioane și în agricultură. Statul controla consumul prin raționalizare: din 8 ianuarie 1940, în Marea Britanie, o persoană primea pe săptămână cel mult 113 g (4 uncii) de slănină sau șuncă, 113 g de unt și 340 g (12 uncii) de zahăr, pe baza unor cartele. În septembrie 1939, peste un milion de oameni din orașele britanice, mai ales copii, au fost evacuați la sate, ca să fie feriți de bombardamente. În URSS, sute de fabrici au fost mutate în 1941 dincolo de Urali, departe de înaintarea germană.

Exemplu rezolvat — raționalizarea. Cerința: o familie din patru persoane primește pe săptămână 12 uncii de zahăr de persoană. Câte grame de zahăr are familia în două săptămâni? (1 uncie ≈ 28,3 g.)

1. Pe persoană: $12\cdot 28,3\approx 340$ g pe săptămână.
2. Familia: $4\cdot 340=1360$ g pe săptămână.
3. În două săptămâni: $2\cdot 1360=2720$ g.
4. Concluzie: statul fixa cantitatea pentru fiecare persoană, ca resursele să ajungă pentru toți.

Ocupația a însemnat teroare, lagăre, deportări și exploatarea economică a teritoriilor cucerite. Mișcările de rezistență au luptat în Franța, Iugoslavia și Polonia. Vom reveni la Holocaust, genocidul evreilor europeni, în lecția dedicată.

Greșeli frecvente

• Greșit: URSS a luptat împotriva Germaniei de la 1 septembrie 1939.
  Corect: Exista atunci un pact germano-sovietic; Germania a atacat URSS în 1941.
• Greșit: Al Doilea Război Mondial s-a încheiat peste tot la 8 mai 1945.
  Corect: Războiul în Europa s-a încheiat atunci; Japonia a capitulat în septembrie.
• Greșit: Japonia a fost membră a Aliaților.
  Corect: A fost unul dintre statele Axei.

Înainte și după